Despre coclauri, fotografie si alte aiureli
torrentspy.com moare, pentru userii americani, cel putin. de ce? pentru ca au fost dati in judecata de catre industria cinema americana.
acu faza sta asa: torrentspy NU HOSTEAZA nimic ilegal. este DOAR UN SEARCH-ENGINE. la fel ca google. argumentul “lor” ar fi ca torrentspy ar favoriza gasirea de continut ilegal… no shit, sherlock, si google nu o favorizeaza?!? chinezii au cenzurat deja google, parca vad ca ii urmeaza americanii in curand 😀
cand eram mic si auzieam la radio aceeasi stire repetata de 10 ori pe zi nu prea intelegeam ideea ca “unii au deschis aparatul mai tarziu”. a trebuit sa mai cresc un pic ca s-o inteleg.
acum, cand mi se intampa sa stau in fata tembelizorului mai mult de 3-4 ore, inevitabil se repeta povestea: incep sa aud stirile repetate obsesiv. doar ca acum nu le mai repeta doar un post, ci nenumarate posturi, si’ajungi sa auzi acelasi text repetat papagaliceste chiar de mai multe ori intr-o ora. evident ca dupa ce ai auzit o stire prima data, urmatoarele dati iti dai seama cu usurinta ca stirea este preluata de catre toti mot-a-mot. si aici incep intrebarile mele, la fel ca in copilarie:
1. inteleg ca toti jurnalistii preiau stirile de pe aceleasi fluxuri, dar cum ramane cu creativitatea? chiar atat de putin mai conteaza in zilele noastre aportul personal al omului de litere numit JURNALIST? a murit stiristul si-a fost inlocuit cu un robotel lecturist care nu mai are nimic altceva de zis? ar fi pacat sa fie asa…
2. chiar nu mai verifica nimeni continutul inainte de difuzare? cum e posibil ca toate ineptiile scapate pe fluxuri, toate greselile flagrante de exprimare/logica sa fie pastrate cu sfintenie la preluare?
3. si mai grav: mai verifica cineva ce se da pe fluxuri? stiu ca-s eu anormal de carcotash, dar cum e posibil ca intr-un calup de stiri de 5 minute sa pot nota cate 5-19 greseli/gafe demne de trimis la carcotasi? noroc ca n-o fac, pentru ca altfel ar trebui sa stau cu creionul in mana in permanentza…
or fi avand toate astea de-a face cu o presa lenevita de gustul dulceag al banilor? cu o presa redusa la notiunea de “fabrica de continut media ca spatiu destinat vanzarii de publicitate la interval”? au ramas tabloidele singurele in care oamenii se mai lupta pentru inedit? (nu mai zic ca si ineditul respectiv tot copiat este…)
bunicul nu mai e aici sa-mi raspunda, Dumnezeu sa-l odihneasca, dar poate se gasesc altii mai cu miez in industrie, care sa ma lumineze un pic. astept si provincia.
cetesc la gramos (oare accepta pluralul “gramoshi”, ca la “adidashi” :p ) despre o idee faina: photowalking.
cum de ceva vreme am intrat si eu in randurile celor care, de nebuni, isi iau aparatul foto cu ei in plimbari, ideea nu numai ca-mi place, dar mi se pare… foarte veche. sau asa ar trebui sa fie. n-am aparatul nici de jumatate de an, dar deja am fost in cateva asa-zise “foto-plimbari” planificate si grup-uite… fara sa-mi treaca prin cap sa le gasesc un nume (la hipodrom 1, 2, pe lipscani ). uite ca s-au gasit altii si-au dat un nume si indeletnicirii asteia.
acu ce ma amuza tare de tot e felul cum s-a gasit iar o idee din seria “bloggerii si…“, la gramos pe bloaga, dupa cum ziceam: blogerii si photowalkingul. la asta nu ma gandisem si, desi in contextul asta ma strica de ras, nu e una chiar rea. dar las pe altii mai pasionati si mai potriviti pentru asa ceva decat mine sa organizeze primul blogo-photo-walk (daca se poate, o sa va rog doar sa il faceti cat mai web2.0)
pana atunci, raman al domniilor voastre, ucenic in ale trasului in poza si carcotash de serviciu.
later edit: bloggerii si interviul mut (Christ Saddler, aparut pe post de accesoriu al (probabil) prietenei, la tembelizor, in timp ce ea, si nu el, era cea intervievata, pe scurt, despre festivalul “foc, aer, apa” sau asa ceva.)
daaa bineee stiu ca dogul moare de drum lung, save it…. :p
dap. dupa cum ziceam, UPC e pus pe economii. ultima: renuntarea la IP-uri routabile pentru clientul de rand. deci adio hosting de-acasa. pana imi mut toate catrafusele pe alt hosting, e posibil sa avem parte de niste downtime-uri neplacute. asta e, sper sa rezolv cat mai repede.
care e diferenta majora dintre “publicitate” si “branding”?
daca “orice publicitate (buna, rea) e publicitate buna” (any publicity is good publicity), atunci afirmatia pica in cazul brandingului: o brand-karma negativa nu o sa aduca in veci beneficii brandului respectiv.
exemplificare: care e cel mai prost vandut brand de apa imbuteliata in Romania la ora actuala? cel care ramane in rafturi chiar si dupa ce s-au vandut toate sticlele de la raionul “cel mai ieftin”? (excluzand nou-sositul Perrier LOL ofcorpse) – da, ala e: Izvorul Minunilor.
acum cativa ani, doctorul i-a recomandat surorii mele o cura de apa plata de 2 saptamani. sor-mea a ales izvorul minunilor. si intr-adevar, de minuni s-a umplut: in 2 saptamani s-a umplut de niste iritatii crunte. care i-au trecut dupa ce-a abandonat cura respectiva. am cautat pe net, la vremea respectiva, si-am dat peste diverse surse (nu le mai retin) care afirmau ca vestitul izvor tzashneshte erogen din proximitatea periculoasa a unor zacaminte de uraniu. bun asa, ce sa zic. am crezut doar pe jumatate vestile alea alarmiste, si de-atunci am decis sa nu mai pun gura pe produsul respectiv. am crezut ca-i o decizie personala.
dar uite ca, mai recent, romanii incep sa invete. incep sa discearna. uita ca brand-karma incepe, in sfarsit, sa functioneze, nu numai in sensul cautat de advertiseri, ci si in cel drag OPC-ului. uite ca, pe ne-simtite, romanul a invatzat sa ocoleasca un brand ca pe o ciuma. asta spune multe despre puterea brandului, si despre cat de invechita incepe sa sune vorba aia despre publicitate, de la inceputul articolului.
nu pot decat sa sper ca procesul asta de desteptare a oii mioritice sa se accelereze… si sa inceapa sa filtreze din mega-junkurile pe care le tot inghite de ani de zile, cu discernamantul unei mushte pe cacat.
1. te duci in magazin
2. cauti ceva sa-ti placa
3. gasesti
4. te duci sa-l ceri
5. afli ca nu e pe stoc
6. injuri si pleci acasa
7. incepi sa dai telefoane ca sa intrebi de stoc
8. afli ca-ti poti lasa un numar de telefon ca sa te contacteze ei
9. te contacteaza oamenii dupa 2 saptamani c-a venit stocul
10. dai fugutza la ikea sa-ti iei biroul
11. il iei si descoperi acasa c-ai luat blat prea mare
12. dai telefon a doua zi ca sa intrebi daca ti-l pot schimba
13. afli ca da, si ca ce vrei tu E pe stoc
14. dai din nou fugutza, vinzi blatul vechi si ceri blatul nou
15. afli ca stocul e o notiune relativa – blatul NU e in raft, desi E in stoc
16. injuri, lasi (iar) numarul de telefon, si pleci
17. odata ajuns in oras, primesti un telefon cum ca tocmai au venit niste retururi deci ca te poti intoarce daca vrei
18. te intorci
19. afli de la alt personaj ca da, exista un retur, dar cu alte tipuri de blat
20. faci vreo 3 microinfarcturi discrete
21. apare personajul care t-a sunat ca sa te intoarca din drum, intra in depozit, de unde iese in 2 minute cu un big smile – blaturile SUNT, colega gresise
22. finally iei blatul si te duci cu el acasa
woodishor se inregimenteaza constiincios in fenomenul web2.0 care e “leapsha” pe bloage (tag – you’re it, in englezeste), si ma intreaba o groaza de chestii la care eu, ne-fiind ceea ce s-ar chema un cetitor prin vocatzie, nu prea am ce raspunde.
Si sincer, mi se pare ridicol ce-au ajuns lepshele astea. Inteleg o intrebare cu tâlc, ca sa vezi cum iti raspund prietenii. Dar nu inteleg un interogatoriu de 3 ore cu becu-n fatza si cu topul de hartie alaturi ca sa ai loc pentru raspunsuri. Asta deja e un banc trecut prin prea multe maini si din care nu mai gusti deloc idea de inceput.
Dragii mei (si aici ma refer la cei care scornesc aceste lepshe, nu la cei care, constiinciosi, le raspandesc ca pe spamurile cu mantre), daca n-aveti inspiratie pentru o leapsha scurta, punchy, cu miez, daca n-aveti inspiratzie – punct – mai iesiti din casa, mai luati un aer curat in piept, dar nu mai chinuitzi oameni nevinovatzi ca woodishorul, ca astia-s constiinciosi prin vocatie, nu au capacitatea de-a face ce fac eu acum: de-a prelua o leapsha fara s-o completeze si s-o transmita mai departe – ergo se chinuie saracii si le faceti viatza mai scurta cu cate-o juma de ora, o ora irosite complet aiurea si fara chef…
Dragii mei (si aici ma refer la constiinciosii mai sus mentionati), n-o sa aveti 5 ani de nenorociri, n-o sa va pice dintzii, si, cel mai grav, n-o sa va rejecteze blogosfera daca incepeti sa nu mai raspundeti la toate lepshele, indiferent de calitatea lor. E ok sa filtratzi, e ok sa cernetzi si sa puneti stop la ceea ce vi se pare deja o gluma proasta.
Nu vreau sa fiu inteles gresit: n-am nimic cu leapsha, si n-am nimic cu cartzile (gurile rele sa se abtina). Am ceva cu gluma lunga si proasta. Ca cea de mai jos:
1. Ce carte nu ai imprumuta si de ce?
2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?
3. Ce carte nu ai cumpara? si de ce
4. Ce carte nu ai citi niciodata si de ce?
5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai?
7. Care a fost cartea copilariei tale?
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o?
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie?
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
13. Numeste o carte plictisitoare.
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte?
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte?
18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult?
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Cum se numeste acea ultima carte cumparata?
20. Ce carte/carti ai imprumutat ultima data?
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte?
22. Care este scriitorul roman preferat?
23.Care este scriitorul strain preferat?
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi?
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta.
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti.
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania?
30. Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, in general.
mda, hai sa-mi clantzan si eu nervii si obida pe cretinii astia (cum kilu meu si-or fi facand banii nu shtiu)
ce se-ntanpla: am avut si eu de transmis un plic, nu mare lucru, catre un client de-al meu. am facut o comanda online la ei (ca deh, cica traim vremuri online), ieri pe la 4 si ceva dupa-masa. dupa care stai si-asteapta sa te sune loazele. vad eu ca nu ma suna, asa ca pun mana pe telefon si-i sun eu. dupa cateva apeluri infundate* la departamentul comenzi, imi raspunde in sfarsit cineva la departamentul de relatii cu clientii, si-mi spune ca trebuie sa… astept. ma rog, astept eu ce-astept, si dupa vreo ora ma suna cineva de la ei, complet aerian, pentru confirmare. bun, zic – deci totusi se misca. sulex se misca: in 2 minute ma suna iar cocoana, sa-si ceara niste scuze lamentabile cum ca, la 5 si ceva cat era deja ceasul, era prea tarziu ca sa mai preia cineva pachetul de la mine. no shit, sherlock, voi asa munciti? intarzierea voastra e vina mea? boooon le zic: ok, vreau sa anulez comanda: daca voi preluati plicul maine, el ajunge poimaine. poi in ritmul asta, de ce puii mei sa mai dau bani la curier, ca si posta romana merge mai repede decat voi. tipa ca nu, ca sa vedeti, ca daca va sculati dvs cu noaptea-n cap si dati telefon la “comenzi” la noi la 8 dimineatza, atunci sunt sanse ca livrarea sa se faca in aceeasi zi, dat fiind ca e din buc. catre buc.
* apel infundat: apel d-ala cand alegi din butoane ce vrei, dupa care astepti cu scula-n mana pana ti se acreste, dupa care, cand in sfarsit se termina cu melodiile cretine din centrala, iti raspunde… linistea sau tonul de ocupat
ok, zic, hai sa vad si minunea asta. fac imposibilul si ma scol devreme din cauza imbecililor, si, la 8:05, hai pe telefoane! si sun iar la “comenzi la ei”, de vreo 10 ori, toate apelurile “infundate”, asa ca, plin de nervi, sun iar la relatii cu clientii unde o zuza plisctisita (cum puii mei poti fi plictisit din prima ora a diminetzii??) ma asculta sumar dupa care imi zice ca ea nu ma poate ajuta si-mi tranteste legtura catre… “comenzi”. unde, evident, iar astept ca boul sa rasara luna. asa ca iar inchid, iar sun la relatii, imi raspunde aceeasi mimoza, ii explic ca la “comenzi” nu raspunde nimeni, niciodata, asa ca eu vreau sa anulez comanda si-o anunt ca, daca-mi apare curierul la usa, vine degeaba. la care tipa, fara nici o explicatie, iar imi tranteste in nas legatura cu “comercialul”. sun a 3-a oara, tot la relatii cu clientii, de data asta ca sa depun o plangere. ati ghicit – aceeasi mimitza, care, in clipa cand imi recunoaste vocea, imi tranteste legatura la “ceilalti”.
asa va purtati voi cu clientii, cat ar fi ei de mici? poi sa va f… curcile, dragilor, eu unul v-am adaugat in mica mea lista neagra personala, de-acum o sa va denigrez si-o sa-mi vars povestea cu gust de c…t despre fancurier peste tot, doar-doar oi reusi sa-i scutesc si pe altii de neplacuta experienta de-a lucra cu voi. la un faliment usor si rapid!
Daca ai interesul sa umfli o promotie, atunci cel mai indicat e sa o faci cum trebuie, adica mincinos. Despre ce carcotim azi: despre Opel Dibas. Care, pe pagina de intrare la Corsa New, prezinta o mare promotie: un pachet pe care ti-l dau cu 500, fatza de “975 – pretul de lista”. Normal, ca sa vezi despre ce e vorba, te duci la Echipari, alegi Dotari Optionale pentru Enjoy, dupa care te duci la Pachete, sa vezi ce si cum. Si, cand colo, pachetul cu pricina costa doar 819. S-au facut baietii de cacao instant? S-au facut. De ce? Ce sa fie asta – hotzie nesimtzita, incompetentza sau doar o indolentza de drept comun?…. Dar la urma urmei de ce sa nu mintzim, daca oricum suntem in tzara nimanui, nu?
Later edit: la o privire mai atenta, observ ca exista totusi si un pachet de 975, dar nu este cel despre care vorbeste promotia (XZCH) ci cel imediat deasupra lui, XZCD… Inclin deja sa cred ca vina celor de la Dibas e doar ca nu-s mai atenti la ce publica si mai exigentzi cu cei cu care lucreaza pe partea de grafica…
