convorbire reala la un restaurant chinezesc:

– as dori o portie de porc Gan Bian
– nu avem porc gambian, daca doriti avem pui gambian
– cucoana, vad ca aveti pe meniu Coaste de porc Gan Bian!!!
– da, avem Coaste de porc Gan Bian dar nu avem porc Gan Bian, daca doriti avem pui Gan Bian

mirobolanta tara, mirobolanti oameni!

p.s. m-au sunat dupa 5 minute ca sa-mi spuna ca tocmai li s-au terminat si coastele cu pricina!! imi venea sa intreb ce-au facut cu ele: alte scroafe? LOL

(sau: alt motiv ca sa-mi schimb banca)

despre ce este vorba: despre cat de handicapati penali sunt unii oameni (in speta, unicreditzeii, mai proaspat tziriaci plini de fitze si incompetenti pana la cer)

1. acum 2 zile imi vine factura la Romtelecom: 58.81 RON
2. intru pe internet-banking (ibk) la unicredit ca sa fac plata, si scriu: 58.81
3. dau ok la plata, bag si pinul (ca altfel nu se poate, cu sistemul lor nou si handicapat)
4. in ultima clipa, in timp ce sistemul zice “sending”, vad cu stupoare ca sistemul in loc de 58.81 a inteles 5881 (da, aproape 60 de grasune)
5. apas pe “cancel” > aplicatia se blocheaza, browserul ingheatza si moare
6. re-deschid browserul, re-intru in ibk, si caut cu disperare sa vad de unde pot anula plata “defecta” – evident ca ibk-ul unicredit e atat de imbecil conceput (traiasca programatorul care l-a facut pe genunchi in fundul curtii) incat nu are prevazuta situatia asta, si eu nu gasesc nicaieri figurata plata respectiva (sistemul vechi ar fi afisat-o ca “pending”, dandu-mi posibilitatea s-o anulez. nu si sistemul nou)
7. in disperare de cauza dau telefon imediat la unicredit (care, pe siteul nou, nu mai are nicaieri numerele de telefon de la sucursale – le gasesti doar cautand pe google prin alte parti) si povestesc ce-am facut, cerandu-le ajutorul in a anula plata respectiva
8. tipa (o incompetenta penala, repet) ma asigura ca:
a) daca nu am fonduri acoperitoare (daca nu am atatia bani in cont) plata oricum nu se executa, intra in stand-by pana apar suficiente fonduri
b) a marcat (vezi Doamne) plata respectiva pentru stergere, si ca in curand o sa o vad in ibk figurand ca anulata
9. intreb daca e suficienta convorbirea asta, sau daca trebuie sa vin la banca sa depun o cerere scrisa pentur anularea respectiva
10. mi se raspunde ferm ca e suficient ca i-am avizat telefonic, si ca sa fiu linistit
11. re-fac plata, de data asta asigurandu-ma c-am scris corect, 58,81 – plata se executa iar eu uit de incident
– – – – –
12. azi imi intra in cont mai multe plati restante de la diversi clienti – suficient cat sa depaseasca plafonul necesar executarii platii respective
13. ma frec la ochi: in loc de 6000 si ceva, in cont par sa fie doar vreo 200… ha? cum naiba??? incep sa ma uit in istoric, si vad ca… de bucurie c-a vazut baaaani in cont, unicreditul lu’ peshte mi-a executat plata cea cu bube. rezultat: contul = tabula rasa
14. sun in disperare la singurul lor numar afisat. evident ca nu raspunde nimeni – eu am vazut asta la 6:30, or boii inchid shandramaua la 5:00, si nu au help-line (deh, sunt o cocioaba jegoasa, la ce sa le trebuiasca help-line, nu?)
15. sun la 931. > un robot imi spune gingash ca mai recent serviciul gratuit de informatii 931 costa 30 de centi pe minut (WTF ?!?!?!?!?)
(paranteza: cat de nenorocit sa fii sa pui tarife de 898989 pe un numar pe care 20 de milioane de oameni il stiu ca fiind gratuit… ce director romtelecom isi face cartier rezidential de vile din afacerea asta slinoasa?)
16. ma rog, accept sa platesc cei 30 centi, ca sa aflu ca numarul gratuit s-a “mutat” la 930
17. sun la 930, imi povestesc pasul, si o cucoana mai ca nu-mi rade in fatza: “hehe, v-ati platit telefonul pe urmatorii ani: banii odata intrati in cont acolo raman, o sa se scada automat urmatoarele facturi pana se lichideaza stocul”
18. cu ochii injectati, ii cer imbecilei sa-mi dea un supervizor la telefon, sau un alt numar de telefon de la care sa pot obtine mai multe informatii. imi zice sa sun la 935
19. sun la 935. imi raspunde o tipa care ma asculta pana la capat si ma pune on hold 2 minute sa sa se consulte cu superiorii ei, si-mi spune in sfarsit ca da, pot primi banii inapoi, returnati prin mandat postal
20. aceeasi tipa, amabila, imi spune sa incerc totusi sa ma duc la banca la prima ora: banii nu au intrat inca la romtelecom, asa ca mai am o sansa mica sa anulez tranzactia maine la prima ora, la banca
– – – – –

concluzii:
1. maine la prima ora sunt la unicredit, cu spume la gura. o sa va povestesc cum au decurs hostilitatile
2. tot maine depun cere de lichidare a contului meu la ei in clipa in care mi s-au returnat banii de la romtelecom
3. tot maine depun cerere de deschidere de cont nou la Banca Transilvania

Doamne-ajuta, ca mici garduri ai mai pus la granina Ta….

LATER EDIT:
Da, am fost azi la banca.
1. La ora 8:55 eram deja in banca
2. a durat pana la 9:50
3. s-a rezolvat, nu se poate

adica:
1. operatoarea respectiva cic-ar fi inregistrat cererea mea de anulare in sistemul de ebanking – sistemul e cel care e prost, deci, nu omul
2. desi o plata se efectueaza in medie in 2 zile, astazi banii au fost oficial “de negasit” (nici in contul meu, nici in centrala unicredit, nici la romtelecom)
3. tipa de la banca a asudat pe telefoane aproape o ora: au jucat idiotii de la i-banking un ping-pong cu ea, de zile mari, mai ceva ca pinpongul pe care-l joaca birocratia bashtinoasa cu nervii platitorului de salariu de bugetar

concluzii (setul 2):
1. nu-mi pot desfiinta contul pana nu-mi recuperez banii.
2. nu pot depune cerere de returnare la romtelecom pana nu le intra banii in cont (cel mai devreme luni)
3. odata depusa cererea, luni, o sa va spun mai multe despre aventura mea cu money kidnapping in the urban jungle.

Concluzii finale (incheierea povestirii)
1. Dupa o saptamana si ceva, cu telefoane date in romtelecom ca frectia in piciorul de lemn, banii mi s-au intors in cont. Nu a durat 2 zile cat mi s-a spus initial. Nici nu ma asteptam, realist vorbind.
Am trecut azi pe la banca – iar tipa la care m-am dus cu jalba-n protzap m-a intrebat daca mi-am recuperat banii. Mai mult, si alta colega de-a ei (cea care m-a mai ajutat foarte dragutz cu alte ocazii) m-a intrebat acelasi lucru… Deci practic isprava mea m-a transformat intr-o mica vedeta a sucursalei… Nu vreau sa stiu cat s-or fi chicotit pe seama mea…
Unicredit a tratat pana la urma problema exact ca la taraba: am gresit, ne pare rau, dar sa va ajutam? mucles!

2. Cum ar fi trebuit sa procedeze, in opinia mea de om cu fitze-n cap: ar fi trebuit sa zica “ok, am gresit, uitati cum facem: va returnam noi banii respectivi in cont – ca doar a fost greseala noastra, nu? – si ne ocupam noi apoi sa-i recuperam de la romtelecom. CEE? Vise, aberez, stiu… asta e.

3. In clipa in care am contul activat la cealalta banca, inchid toate socotelile cu Unicredit. Mi-a ajuns.

lucrez de 2 ani si ceva cu unicreditul. care la inceput au fost super-ok. dar care, treptat, s-au obraznicit la taxele curente. si care, de cand au fost preluati si intransformati in unicredit-tiriac, s-au jmekerit rau de tot.

acum fiecare luna “impreuna cu ei” ma costa 35 ron + 10 eur + 10 usd, adica aproape un milion pe luna. ceea ce mi se pare strigator la cer. si toate taxele astea au fost bagate pe shestacke (daca nu te duci la banca si nu intrebi, nu afli decat cand te trezesti cu gaura de datorii si de penalitati cumulate in conturi)

drept pentru care imi caut deja alta banca. ce vreau de la noua banca: un internet-banking decent, costuri lunare decente, comisioane la op decente si cam atat.

ce zici? cu ce banca lucrezi? ma poti ajuta c’un sfat, o opinie?

PRECIZARE (later edit): treaba asta ma intereseaza pentru firma, nu pentru p.f.

pentru cei din provincie, sau pentru bucurestenii cu mai putin timp de pierdut prin centru, o vizita in zona istorica poate sa socheze: toate stradutele laterale arata ca dupa bombardament. sau, daca ai apucat sa vizitezi orase turistice cu ruine expuse in buricul targului, iti vin flash-backuri: toate gropile sunt de fapt vechi catacombe sau beciuri sau sisteme de canalizare, de pe vremea lui pazvanti, facute din caramizi rosii plamadite manual. tot traficul pietonal e deviat pe niste pasarele laterale din lemn, si o plimbare pe-acolo e o adevarata lectie de istorie. te miri cum doar Curtea Domneasca, dintre atatea vestigii, s-a mai pastrat la suprafatza. ma rog…

am trecut azi pe-acolo, dis-de-dimineatza si, stiind cam ce peisaje o sa vizitez, mi-am luat aparatul de fotografiat cu mine. si m-am pus pe treaba 😉 (pozele in postul urmator). faza despre care vreau sa scriu aici e urmatoarea:

in timp ce pozam eu de-acolo de zor, bagat prin transee ca nemtzii la ’44, m-am trezit c’un pushtan timid si cu un cioc fenomenal langa mine. am crezut ca vrea sa ma intrebe ceva despre camera. canci! dialogul a decurs (mai mult sau mai putin) dupa cum urmeaza:
– stiti, nu aveti voie sa faceti poze aici
– de ce?
– e santier arheologic
– nu scrie nicaieri. mai mult, bat strazile astea de juma’ de ora, si nu e afisat nicaieri vreun semn care sa interzica fotografierea. asa ca-mi pare rau…
– domnule, nu aveti voie cu poze aici, va zic eu!
– om bun, asta e loc public. deci pot poza cat vreau. ce-mi zici tu poate sa-mi zica oricine de pe strada; vino cu o legitimatie, cu un document, cu ceva care sa-ti ateste calitatea in virtutea careia imi interzici sa fac poze, si ma conformez imediat
– poi e santier arheologic, nu se vede?
– e santier de constructii. nici asta marcat corespunzator. cu atat mai putin marcat ca santier arheologic.
– cum vii tu pe proprietatea mea si faci poze fara permisiunea mea?
– arata-mi unde scrie ca e proprietatea ta, si unde scrie ca e santier arheologic, si-ti repet: ma conformez
– domnule, eu am venit cu binisorul, dar uite, nenea ala (si-mi arata un coleg mai in varsta) n-o sa mai vina cu binisorul, asa ca…
– il astept si pe domnul cu viu interes. daca-mi demonstreaza ca asa sta treaba, ma conformez… pana atunci…

tipul mai avea un pic si incepea sa planga saracul… a inceput sa-mi explice ca nu-l doare pe el de pozele mele, dar ca ma vede seful lui si pe capul lui pica beleaua dup-aia… a trecut-o pe argumente “la sentiment” asa ca mi s-a facut mila de el si i-am zis, plictisit sa-i tot dobor atacurile:

– ok, hai, uite, ma opresc. dar de sters de pe camera NU STERG ce-am facut pana acum
– nici nu va cer asta, vroiam doar sa va rog sa va opriti, ca sa nu am probleme…

Eh, cu ocazia asta am inteles si eu ceva mai vine cam de ce e centrul nostru istoric atat de in grija nimanui: poi daca pana si arheologii functioneaza dupa ureche, si inca in buricul targului, unde-i vede toata lumea, ce mai pot sa zic… mi-e mila de bucuresti si de ce-o sa se aleaga de el