La Circ …
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Si …
Acrobatul nu s-a mai sculat …
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat …
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat …
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat …
A murit o fiintza umana. Lucru sfasietor pentru cei ramasi in urma ei. Condoleantze. Aici ar trebui sa se incheie subiectul, daca nu din buna-crestere, macar din respect pentru durerea lor. Dar nu, romanul trebuie sa inghita gargantuelean orice rahat caramelizat care i se baga pe gat.
CAND AM TRECUT ASA DE USOR DE LA “IN ROMANIA NIMENI NU MAI MUNCESTE DAR TOTI VOR SALARII EUROPENE” LA “IN ROMANIA SE MUNCESTE PANA LA EPUIZARE“???
HELLO???
Pana mai deunazi ne dadeam cu totii cu capul de pereti, ca nu mai are cine sa munceasca in tara asta, ca au plecat toti la capshuni sau la oxford, ca ramanem o tara de pensionari si de copii ingalatzi in lene. Pana mai deunazi lipsa fortei de munca bine calificate era la ordinea zilei. Cohorte de domenii de activitate si de servicii se scumpesc spiralant si mirobolant pentru ca totul se “autsurseaza” (se trece prin 7 maini, si prin tot atatea comisioane). De ce? Poi e simplu: pentru ca nu are cine munci in tzara asta. Asta era realitatea cruda pana mai deunazi.
De ieri realitatea asta s-a intors la 180*: trebuie sa tragem semnale de alarma gregar-revolutionare, sa nu mai muncim atat ca spartii, ca uite, cadem pe capete de la atata munca.
AM RAMAS SINGURUL CARE VEDE RIDICOLUL FORTAT AL FAZEI??? Nu e pacat de durerea oamenilor alora, sa le transformam durerea in circ national? Si inca pe o tema care, intr-o tara normala, ar fi subiect de bancul anului!! (“in Romania se moare de la munca! hahahaha”) Si totul pornind de la prezumtzia zemos-scandalagioaica a unui medic legist pus pe celebritate la minut si de la spalatul pontic pe maini al colegilor. Fara o analiza, fara un argument.
De comportamentul mass-media de zilele astea ce sa mai zic… Gregar – de – turma – la – gramada… La noi stirile nu se mai verifica, orice material de tabloid capata putere de shtire doar pentru ca e printat? trec peste felul in care de multe ori aud aceeasi stire repetata la nesfarsit cu aceleasi erori gramaticale. Oameni de presa, voi mai filtrati ceva din ce dati in unda? Sau indolentza v-a astupat si ultimul por de profesionalism?
IN TZARA LENEI SE MOARE DE MUNCA!! Daca eram in Japonia, asta nici macar nu mai era shtire. Acolo, intr-adevar, overworkingul e o problema. La noi? HA! Stirea asta a avut atata ecou TOCMAI pentru ca Romania e chiar ULTIMA tara in care te astepti ca cineva sa moara de la prea multa munca. DA, din perspectiva asta, e mega-shtire. E ca si cum ai zice “un tzigan s-a autodenuntzat, in Germania”. Genul asta de ridicol face tabloidele. Si despre exact genul asta de ridicol vorbim si in cazul asta. Repet, pacat de suferinta oamenilor ramasi s-o planga pe Raluca, ajunsi numar de circ mediatic…
Mda, daca stai stramb si judeci drept, munca ucide. Pe cine nu se fereste suficient de ea. Cam asta e mesajul zilelor pe care le traim. Dar e un mesaj nou? Mai sa fie, mie mi se pare ca de la repolutie incoace nu prea am invatzat un cuvant simplu: harnicia. Daca in firma unde lucra saraca fata munceau mai multi, poate ea nu mai avea atatea de facut, si nu se mai stingea in floarea varstei.
Titlul stirii nu ar fi trebuit sa fie “Raluca a murit din prea multa munca” ci “Pe Raluca au ucis-o lenea si indiferenta colegilor sai“.
Tragem semnale de alarma? Pentru cine? Batranii aveau o vorba pentru ce se intampla zilele astea: “BATE TOBA PENTRU SURD!”.
TARE as vrea sa ma insel si, din toata campania asta, cine are urechi de auzit, sa auda. Dar nu vad minunea asta…
[ cauta pe google Raluca+epuizare si vezi de ce se moare de fapt in romania… ]
Later edit: am gasit, in sfarsit, inca o minte ceva mai sanatoasa, care are curajul sa demitizeze un pic toata povestea asta:
Pe cat de cumplit suna, cred ca Raluca este principala vinovata in acest caz. Iar prietenii, sefii sau colegii ei au vina morala de a nu fi observat nimic, sau a nu fi facut nimic, dar asta e tot.
Viata ne apartine, si facem ce vrem cu ea. Raluca, din pacate, a luat o decizie care nu a fost cea buna. Dar macar sa invatam si noi ceilalti ceva din aceasta tragedie….
