cand eram mic si auzieam la radio aceeasi stire repetata de 10 ori pe zi nu prea intelegeam ideea ca “unii au deschis aparatul mai tarziu”. a trebuit sa mai cresc un pic ca s-o inteleg.

acum, cand mi se intampa sa stau in fata tembelizorului mai mult de 3-4 ore, inevitabil se repeta povestea: incep sa aud stirile repetate obsesiv. doar ca acum nu le mai repeta doar un post, ci nenumarate posturi, si’ajungi sa auzi acelasi text repetat papagaliceste chiar de mai multe ori intr-o ora. evident ca dupa ce ai auzit o stire prima data, urmatoarele dati iti dai seama cu usurinta ca stirea este preluata de catre toti mot-a-mot. si aici incep intrebarile mele, la fel ca in copilarie:

1. inteleg ca toti jurnalistii preiau stirile de pe aceleasi fluxuri, dar cum ramane cu creativitatea? chiar atat de putin mai conteaza in zilele noastre aportul personal al omului de litere numit JURNALIST? a murit stiristul si-a fost inlocuit cu un robotel lecturist care nu mai are nimic altceva de zis? ar fi pacat sa fie asa…

2. chiar nu mai verifica nimeni continutul inainte de difuzare? cum e posibil ca toate ineptiile scapate pe fluxuri, toate greselile flagrante de exprimare/logica sa fie pastrate cu sfintenie la preluare?

3. si mai grav: mai verifica cineva ce se da pe fluxuri? stiu ca-s eu anormal de carcotash, dar cum e posibil ca intr-un calup de stiri de 5 minute sa pot nota cate 5-19 greseli/gafe demne de trimis la carcotasi? noroc ca n-o fac, pentru ca altfel ar trebui sa stau cu creionul in mana in permanentza…

or fi avand toate astea de-a face cu o presa lenevita de gustul dulceag al banilor? cu o presa redusa la notiunea de “fabrica de continut media ca spatiu destinat vanzarii de publicitate la interval”? au ramas tabloidele singurele in care oamenii se mai lupta pentru inedit? (nu mai zic ca si ineditul respectiv tot copiat este…)

bunicul nu mai e aici sa-mi raspunda, Dumnezeu sa-l odihneasca, dar poate se gasesc altii mai cu miez in industrie, care sa ma lumineze un pic. astept si provincia.