Reclama. Ce vra sa zica reclama? Ca ai ceva de oferit si vrei ca lumea sa afle, asa ca te trambitzezi cat te tin bojocii. Treaba asta e sufletul comertului. Mai recent insa, cand nu ai de oferit nimic, e trendy sa te afisezi degeaba. Nu conteaza ce scrie pe reclama, conteaza ca omu’ sa-ti vada sigla si sa gandeasca “ce de bani are astia, breh-breh”.

Ma enervam inutil acum ceva vreme pe aceeasi tema, si uite ca iar m-apuca tremuriciul, la fel de inutil, cand vad ultima campanie a celor de la CANON, subtitrata cu litere mari “FARA TRAGERE LA SORTI, TOATA LUMEA CASTIGA!”

Oferta m-a interesat in mod real (vreau si camera foto si vacanta in grecia, deci era de bine) dar am intrat pe site si-am vazut realitatea in pielea goala: ca sa participi la promotie trebuie sa gasesti in pachetul cu camera foto un voucher. Adica e de fapt o loterie. Adica, iar, reclama falsa.

La cum sunt de capos, eu unul m-am vindecat de-a mai cumpara vreodata un produs canon…

Ca sa-mi ajut un prieten la nevoie, am fost sa donez sange. Nu conta grupa sangvina, conta litrajul (in sistemul medical romanesc, daca vrei sange pentru o operatie, trebuie sa gasesti donatori care sa livreze cantitatea respectiva inapoi in banca de sange, altfel risti mult sa te lingi pe bot, vampireste). Cu alte cuvinte, nu conteaza o viata, conteaza comertul. Dar sa trecem peste.

Cand am iesit de la donare, mi s-au dat un carnetel de donator si un bon valoric de masa. Cu bonul cica poti manca de 2 ori la nu stiu ce cantina comunala, iar cu carnetelul poti obtine reducere la abonamentul RATB pentru 2 luni. Am trecut cu vederea avantajele astea (slava Domnului, imi pot plati si singur mancarea si transportul), pana cand, din nebunie curata, am zis “hai sa vad cum merge treaba asta cu recompensele pentru donarea de sange”.

Zis si facut. Cu carnetelul in dinti si cu buletinul in portofel m-am dus la o casa de abonamente RATB. Cu maximum de sictir pe cm2 am fost trimis la casa de bilete de langa Hanul lui Manuc. Unde, cu un si mai mare sictir, mi s-a cerut “adeverinta”. “Care adeverinta??” “Cea de donator!” “Poi de la spital nu mi-au dat asa ceva… mi-au dat doar carnetelul si bonul ala”… “Domnule, daca vrei reducere, te duci la spital si-ti iei adeverinta, ce ma freci pe mine atata la cap. Aaaa si vino si cu copie dupa buletin”.

Concluzia: pe mine faza doar m-a scos din sarite, dar imi trece. Dar omul amarat care doneaza sange pentru o paine, este in continuare tratat ca o scursura in romania asta frumoasa. Este in continuare plimbat ca un caine prost de la ghiseu la chiseu. Uite-asa uiti de ce-ncepea sa-ti placa tara asta, si-ti aduci aminte de ce o urasti.

Daca va apuca vreodata vre-un impuls de-a face bine, faceti-o fara sa asteptati ceva in schimb. Pentru ca asteptati degeaba.