asa cum am promis, poze din “santierul arheologic“… ce proteja oare “arheologul” nostru… caramizile sau mizeria de cloaca?
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Archives for : August2007
pentru cei din provincie, sau pentru bucurestenii cu mai putin timp de pierdut prin centru, o vizita in zona istorica poate sa socheze: toate stradutele laterale arata ca dupa bombardament. sau, daca ai apucat sa vizitezi orase turistice cu ruine expuse in buricul targului, iti vin flash-backuri: toate gropile sunt de fapt vechi catacombe sau beciuri sau sisteme de canalizare, de pe vremea lui pazvanti, facute din caramizi rosii plamadite manual. tot traficul pietonal e deviat pe niste pasarele laterale din lemn, si o plimbare pe-acolo e o adevarata lectie de istorie. te miri cum doar Curtea Domneasca, dintre atatea vestigii, s-a mai pastrat la suprafatza. ma rog…
am trecut azi pe-acolo, dis-de-dimineatza si, stiind cam ce peisaje o sa vizitez, mi-am luat aparatul de fotografiat cu mine. si m-am pus pe treaba 😉 (pozele in postul urmator). faza despre care vreau sa scriu aici e urmatoarea:
in timp ce pozam eu de-acolo de zor, bagat prin transee ca nemtzii la ’44, m-am trezit c’un pushtan timid si cu un cioc fenomenal langa mine. am crezut ca vrea sa ma intrebe ceva despre camera. canci! dialogul a decurs (mai mult sau mai putin) dupa cum urmeaza:
– stiti, nu aveti voie sa faceti poze aici
– de ce?
– e santier arheologic
– nu scrie nicaieri. mai mult, bat strazile astea de juma’ de ora, si nu e afisat nicaieri vreun semn care sa interzica fotografierea. asa ca-mi pare rau…
– domnule, nu aveti voie cu poze aici, va zic eu!
– om bun, asta e loc public. deci pot poza cat vreau. ce-mi zici tu poate sa-mi zica oricine de pe strada; vino cu o legitimatie, cu un document, cu ceva care sa-ti ateste calitatea in virtutea careia imi interzici sa fac poze, si ma conformez imediat
– poi e santier arheologic, nu se vede?
– e santier de constructii. nici asta marcat corespunzator. cu atat mai putin marcat ca santier arheologic.
– cum vii tu pe proprietatea mea si faci poze fara permisiunea mea?
– arata-mi unde scrie ca e proprietatea ta, si unde scrie ca e santier arheologic, si-ti repet: ma conformez
– domnule, eu am venit cu binisorul, dar uite, nenea ala (si-mi arata un coleg mai in varsta) n-o sa mai vina cu binisorul, asa ca…
– il astept si pe domnul cu viu interes. daca-mi demonstreaza ca asa sta treaba, ma conformez… pana atunci…tipul mai avea un pic si incepea sa planga saracul… a inceput sa-mi explice ca nu-l doare pe el de pozele mele, dar ca ma vede seful lui si pe capul lui pica beleaua dup-aia… a trecut-o pe argumente “la sentiment” asa ca mi s-a facut mila de el si i-am zis, plictisit sa-i tot dobor atacurile:
– ok, hai, uite, ma opresc. dar de sters de pe camera NU STERG ce-am facut pana acum
– nici nu va cer asta, vroiam doar sa va rog sa va opriti, ca sa nu am probleme…
Eh, cu ocazia asta am inteles si eu ceva mai vine cam de ce e centrul nostru istoric atat de in grija nimanui: poi daca pana si arheologii functioneaza dupa ureche, si inca in buricul targului, unde-i vede toata lumea, ce mai pot sa zic… mi-e mila de bucuresti si de ce-o sa se aleaga de el
torrentspy.com moare, pentru userii americani, cel putin. de ce? pentru ca au fost dati in judecata de catre industria cinema americana.
acu faza sta asa: torrentspy NU HOSTEAZA nimic ilegal. este DOAR UN SEARCH-ENGINE. la fel ca google. argumentul “lor” ar fi ca torrentspy ar favoriza gasirea de continut ilegal… no shit, sherlock, si google nu o favorizeaza?!? chinezii au cenzurat deja google, parca vad ca ii urmeaza americanii in curand 😀
cand eram mic si auzieam la radio aceeasi stire repetata de 10 ori pe zi nu prea intelegeam ideea ca “unii au deschis aparatul mai tarziu”. a trebuit sa mai cresc un pic ca s-o inteleg.
acum, cand mi se intampa sa stau in fata tembelizorului mai mult de 3-4 ore, inevitabil se repeta povestea: incep sa aud stirile repetate obsesiv. doar ca acum nu le mai repeta doar un post, ci nenumarate posturi, si’ajungi sa auzi acelasi text repetat papagaliceste chiar de mai multe ori intr-o ora. evident ca dupa ce ai auzit o stire prima data, urmatoarele dati iti dai seama cu usurinta ca stirea este preluata de catre toti mot-a-mot. si aici incep intrebarile mele, la fel ca in copilarie:
1. inteleg ca toti jurnalistii preiau stirile de pe aceleasi fluxuri, dar cum ramane cu creativitatea? chiar atat de putin mai conteaza in zilele noastre aportul personal al omului de litere numit JURNALIST? a murit stiristul si-a fost inlocuit cu un robotel lecturist care nu mai are nimic altceva de zis? ar fi pacat sa fie asa…
2. chiar nu mai verifica nimeni continutul inainte de difuzare? cum e posibil ca toate ineptiile scapate pe fluxuri, toate greselile flagrante de exprimare/logica sa fie pastrate cu sfintenie la preluare?
3. si mai grav: mai verifica cineva ce se da pe fluxuri? stiu ca-s eu anormal de carcotash, dar cum e posibil ca intr-un calup de stiri de 5 minute sa pot nota cate 5-19 greseli/gafe demne de trimis la carcotasi? noroc ca n-o fac, pentru ca altfel ar trebui sa stau cu creionul in mana in permanentza…
or fi avand toate astea de-a face cu o presa lenevita de gustul dulceag al banilor? cu o presa redusa la notiunea de “fabrica de continut media ca spatiu destinat vanzarii de publicitate la interval”? au ramas tabloidele singurele in care oamenii se mai lupta pentru inedit? (nu mai zic ca si ineditul respectiv tot copiat este…)
bunicul nu mai e aici sa-mi raspunda, Dumnezeu sa-l odihneasca, dar poate se gasesc altii mai cu miez in industrie, care sa ma lumineze un pic. astept si provincia.
citesc la kit pe blog despre o noua tehnologie, extrem de inovativa ca si concept, si foarte utila in anumite contexte. Este vorba de un tip special de resize pentru imagini, bazat pe ideea de a sterge/adauga zone de imagine, in loc de clasicul “stretch/crop”.
Am descoperit ieri un nou tip de thumbnail-image-gallery-manager, sau cum naiba s-or fi chemand trebile astea: se cheama HighSlide, si se vede ca oamenii chiar si-au dat silinta cu el. Singura problema ar fi ca trebuie sa fii de la NASA ca sa il configurezi, lucru care-l cam exclude din perspectiva unui CMS (nici un client n-o sa stea sa invete vreodata asa ceva…)
Concluzia mea: excelent ca script, muncit, biscuit, alea, dar limitat ca folosire la comunitatea geek-ilor ca mine…
Vestea buna: am gasit un plugin care faciliteaza destul de mult integrarea de highslide in wordpress, aici.
exemplu:
Vestea proasta: inca nu m-am prins ce gresesc de nu-mi merge 😀
Later edit: zdeto mi-a atras atentia asupra unui mic detaliu, care, odata corectat, face ca acum scriptul sa mearga in proportie de 75% (de deschide ok, dar la inchidere merge doar la clickul pe imagine, nu si la clickul pe “close”)…
cat de ciudat e ca, dupa 14-15 ani de absenta (eu plecat de-acasa), sa te intalnesti brusc cu 2 vecine din copilarie?
ok, dupa ce raspunzi la intrebarea asta, zi-mi:
cat e de ciudat ca, in dimineatza zilei in care se intampla treaba asta, sa si visezi persoanele respective?
astea mi s-au intamplat mie azi… dimineatza m-am trezit visand Braila, visand prieteni si vecini din copilarie… un vis uber-ciudat, ne-anuntat de nimic concret din rutina ultimelor zile… evident, visul mi-a trezit amintiri si nostalgii, si mi-a ramas in minte in restul zilei. asta pana dupa-masa, cand a trebuit sa cobor la chioshc ca sa cumpar niste apa cu bule. coborand in strada, vad din spate 2 tipe care tocmai trecusera de mine… uitandu-ma fugar la ele vad ca una din ele semana – vazuta, repet, din spate – cu una din vecinele mele din copilarie… cu gandul la visul de dimineatza, ma trezesc gandind “asta zici ca-i X, de la 2… probabil ca inca ma obsedeaza visul ciudat de dimineatza, de fac asocieri de-astea”… ma rog, ma uit si la cealalta, si – sa jur ca-i Y, de la 1… eh, ma gandesc ca nu m-am trezit bine dimineatza, si traversez strada… cand sa arunc insa o ultima privire spre ciudatele aparitii, le vad ca se intorc si ele spre mine… chiar ele erau!!!
evident ca m-am intors, si-am stat, ca fetele, la o tacla mica – nu mai stiam nimic unii de altii de aproape 15 ani… ca sa vezi cat de MICA poate fi lumea…
inca sunt socat… atat de intalnirea atat de neasteptata si de improbabila, cat mai ales de visul de dinainte… niciodata n-am crezut in premonitii… doar in coincidentze… dar dupa ziua de azi nu mai stiu ce sa zic…
acu’ zi-mi tu: asta e premonitie sau coincidentza?
Gata si cu pozele… multe, omule, multe, dar asta-i farmecul 🙂
Ieri seara m-am intors dintr-o mica excursie in Delta, la Sf. Gheorghe. Un fel de photowalk mai lung 😉
Cu un pic de ajutor (un super-obiectiv de la www.inchiriereobiective.ro, un Canon EF 100-400 L IS USM care si-a facut toti banii), cu un pic de bafta (am prins ceva nori, dar doar cat sa dea o lumina mai faina pozelor) si cu nepriceperea mea de rookie, am reusit sa strang vreo 2000 de poze, din care am selectat aproape 200, pe care le poti “admira” mai jos.
enjoy… 🙂
Later edit: avand in vedere ca am “share-uit” acelasi obiectiv cu Inutza, si ca n-am mai stat sa il schimbam – pur si simplu am dat aparatele din mana-n mana pana-n fund la taxatoare – printre pozele mele evident ca am scapat si poze facute de Inutza… cum nu am mai reusit sa le identific exact ce si cum, ma simt dator macar sa pun aceasta explicatie 😉
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
urati-mi vreme buna, ca restul vine de la sine 🙂
ne revedem luni! pana atunci bloaga ramane orfana de moderator. nu-i bai, dupa cum ziceam, revin.
cetesc la gramos (oare accepta pluralul “gramoshi”, ca la “adidashi” :p ) despre o idee faina: photowalking.
cum de ceva vreme am intrat si eu in randurile celor care, de nebuni, isi iau aparatul foto cu ei in plimbari, ideea nu numai ca-mi place, dar mi se pare… foarte veche. sau asa ar trebui sa fie. n-am aparatul nici de jumatate de an, dar deja am fost in cateva asa-zise “foto-plimbari” planificate si grup-uite… fara sa-mi treaca prin cap sa le gasesc un nume (la hipodrom 1, 2, pe lipscani ). uite ca s-au gasit altii si-au dat un nume si indeletnicirii asteia.
acu ce ma amuza tare de tot e felul cum s-a gasit iar o idee din seria “bloggerii si…“, la gramos pe bloaga, dupa cum ziceam: blogerii si photowalkingul. la asta nu ma gandisem si, desi in contextul asta ma strica de ras, nu e una chiar rea. dar las pe altii mai pasionati si mai potriviti pentru asa ceva decat mine sa organizeze primul blogo-photo-walk (daca se poate, o sa va rog doar sa il faceti cat mai web2.0)
pana atunci, raman al domniilor voastre, ucenic in ale trasului in poza si carcotash de serviciu.
later edit: bloggerii si interviul mut (Christ Saddler, aparut pe post de accesoriu al (probabil) prietenei, la tembelizor, in timp ce ea, si nu el, era cea intervievata, pe scurt, despre festivalul “foc, aer, apa” sau asa ceva.)
daaa bineee stiu ca dogul moare de drum lung, save it…. :p
