am selectat cateva poze de iarna asta, de la iesirea pe Ciurel (urmata de un pic de Politehnica si de ceva mai mult Parcul Tineretului) si le-am pus sa fie vizibile si aici, pe graffiti… enjoy 🙂
 |
||
 |
||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
||
Archives for : January2008
Asa cum multi dintre voi stiti deja, se intampla sa am o sursa de incredere in interiorul departamentlui de R&D de la Nikon. In felul asta obtin informatii detaliate despre noile modele Nikon cu mult inaintea oricui.
Fara sa mai intind vorba, iata detaliile lui Nikon D90 DSLR, care va inlocui vechiul D80.
Reducerea Universala a Vibratiilor – Universal Vibration Reduction (uVR)
Noul D90 incorporeaza o functionalitate optionala numita Universal Vibration Reduction (uVR). Aceasta transforma orice obiectiv intr-un obiectiv uVR, oferind un avantaj de 10 stopuri.
Asta inseamna ca o persoana care foloseste un 500mm, si care in mod normal ar trebui sa pozeze la 1/500 dintr-o secunda, va putea poza cu 2 secunde atunci cand uVReste activat.
Noul sistem uVR nu se bazeaza pe senzor – in schimb necesita unul din cele 3 grip-uri optionale (vezi mai jos). In cazul acesta este necesar un MB-D90a. Acest grip furnizeaza toate controalele normale si durata de functionare prelungita a bateriilor furnizate de orice grip normal. In plus, contine 8 baterii EN-EL4a, impreuna cu un transformator amplificator.
Cand uVR este activat, energia combinata a bateriilor trimite un curent catre transformator. Acesta apoi livreaza un soc de 110 volti prin placutele metalice ale gripului. Socul electric rezultat se sincronizeaza perfect cu viteza shutterului (maximum 10 secunde).
Socul provoaca o inclestare foarte stabila a muschilor fotografului in timpul declansarii, simuland stabilitatea unui trepied.
Nikon sfatuieste persoanele cu pantofi cu talpi de cauciuc, cu probleme de inima sau cu stimulatoare cardiace sa nu foloseasca uVR.
Functionalitatea uVR poate fi deasemenea controlata de la distanta de catre departamentul de Suport de la Nikon, prin reteaua de sateliti descrisa mai jos. Asta inseamna ca echipa de Suport Nikon poate pedepsi intentionat utilizatorii care se plang de faptul ca lui D90 i-ar lipsi vreo anumita functionalitate pe care ei se asteptau s-o regaseasca.
De exemplu, D80 nu a avut carcasa din titanium de calitate militara, si unii au simtit ca asa ceva este de neiertat la o camera care costa $800. Echipa de Suport Nikon va putea de-acum sa le dea acelor oameni exact ceea ce merita.
3 moduri de shooting… pana la 12MP
D90 poate lua imagini de pana la 12MP, un upgrade modest fata de D80, pe care-l inlocuieste. In timp ce – toata lumea e de acord – mai multi MP sunt intotdeauna mai buni, D90 furnizeaza 12MP in doar unul din cele 3 moduri. Iata-le descrise mai jos:
- Bog-standard Mode:
12 MP normali la 3 cadre pe secunda. - XDR Mode:
Fiecare pixel impar este susbexpus cu 3 stopuri. Fiecare pixel par este expus nominal. Cele 2 imagini sunt combinate in camera pentru a produce un extra de 3 stopuri de dynamic range la 6MP. Acest mod este util mai ales fortelor de ordine, unde fotografii trebuie adesea sa fotografieze personaje obscure. - GTI Mode:
Fiecare pixel impar compune imaginea 1. Fiecare pixel par compune imaginea 2. Asta rezulta in 2 imagini / shutter, dand posibilitatea echipei de marketing de la Nikon sa pretinda ca D90 pozeaza la 6 cadre / secunda.
O si mai buna editare in-camera a imaginilor
Noul D90 porneste de la functiile populare de editare a imaginilor in-camera ale lui D80. In loc sa canibalizeze si mai multe functii de la Capture NX, Nikon au decis sa includa o versiune complet functionala de Photoshop CS3 in D90.
Am gasit folosirea lui Photoshop CS3 pe un LCD de 3" cu ajutorul controllerului 4-directional mult mai usoara decat v-ati putea imagina. Bravo Nikon, pentru o noua functionalitate superba!.
Pentru a economisi bani, licentele de CS3 au fost cumparate de la un spammer rus la 1/50 din pretul pietei, acest lucru permitand Nikon sa mentina pretul lui D90 competitiv. Chiar si asa, clientii Europeni vor trebui sa plateasca dublu fatza de Americani. Nikon spune ca asta se intampla din cauza ca Europenii sunt niste fraieri care par dispusi sa plateasca oricat.
Mai multe cantece ca oricand
D80 includea o functionalitate esentiala care nu se mai regaseste pe nici un alt DSLR (la ora cand scriu acest articol). Si anume, 5 cantece incluse pe care nu le poti asculta pentru ca aparatul nu are difuzoare incluse..
Noul D90 renunta la cantecele incluse, si va contine un iPod complet dotat. Acest lucru va garanta ca niciodata nu va va lipsi compania unei melodii, atata vreme cat aveti D90-ul cu voi. Si e pornit. Si ati uploadat niste cantece pe el.
Mai mult, lipsa difuzoarelor era lucrul de care toti s-au plans cel mai mult. Pentru acest motiv – si NUMAI pentru acest motiv – DPReview a respins D80-ul, dandu-i-o la gioale cu un atat de temut rating ‘Recomandata’.
Asta, si selectia limitata de muzica inclusa pe D80.
Sigur, Nikon a furnizat in cele din urma un update de firmware care ne permitea sa adaugam mai multe melodii pe care sa le stocam in buffer… dar asta a venit prea, prea tarziu.
Din fericire, Nikon n-au mai repetat aceeasi greseala cu D90. Nu numai ca au inclus difuzoare stereo in body-ul aparatului, ci si cablarea necesara pentru un setup full Dolby 5.1 surround. Mai mult, D90 e capabil sa ruleze filme pe LCD-ul de 3", prin DVD writer/player – ul inclus in al doilea grip optional (MB-D90b).
Dar inainte sa va grabiti sa va luati un MB-D90b, poate ar fi mai bine sa luati in calcul un MB-D90c. Aceasta versiune a gripului include un sub-woofer (complet compatibil cu Dolby surround-ul lui D90). Exact, MB-D90c-ul optional va permite sa ascultati muzica la nivele de fidelitate nemaiintalnite la un DSLR pentru consumatorul de rand.
Hai sa vedem cum pot Canon sa bata treaba asta!
De-acum, fara intarzieri la declansare!
Desi D80 era destul de rapid in reactie, tu nu esti. Pana sa realizezi ca ar fi trebuit sa apesi declansatorul, momentul este definitiv pierdut.
D90 rezolva aceasta problema datorita noii tehnologii MindProbe de la Nikon. MindProbe iti scaneaza creierul, cautand acele unde beta de joasa amplitudine care dau de gol iminentza unei declansari. Pana sa reactioneze neuronii tai si sa reactionezi, declanshand efectiv, D90 deja a capturat 3 imagini (sau 6, in modul GTI).
Exact, oameni buni, pentru prima oara in istoria fotografiei, intarzierea la declansare se masoara in timpi negativi. Asta DA progres!.
Omul meu de la Nikon imi spune ca echipa de R&D lucreaza deja la un sistem care elimina fotograful cu totul. Cei de la customer research au descoperit ca atunci cand un fotograf face o poza superba, isi asuma tot creditul. Dar cand un fotograf face o poza ratata, da vina pe camera.
Eliminand fotograful, Nikon planuieste sa elimine fotografiile nereusite cu totul.
Noi moduri de efecte artistice incorporate
Pe langa modurile clasice, Nikon a inclus si cateva moduri cu efecte artistice pe care le puteti aplica imaginii luate, direct pe camera. Acestea includ…
- Modul "Alb-Negru"
- Modul "zgomot de imagine in stilul anulor 1960"
- Modul "benzi-lungi Nikon"
- Modul "Canon plastic skin"
- Modul "patare de la ISO prea mare à la KM7D"
- Modul "subexpunere cu 1.3 stopuri à la Sony Alpha"
- Modul "artefacte de camera Point and shoot"
Problema incompatibilitatii cardurilor de memorie, rezolvata
D50 si D80 au cauzat controversa la vremea din cauza indepartarii modelelor DSLR pentru consumatorul de rand de la cardurile CF. Aceasta a facut ca utilizatorii de Nikon sa recurga la limbaj ne-civilizat prin forumuri (interzis in mod explicit in termenii si conditiile garantiei Nikon standard).
Intr-un efort dedicat evitarii a astfel de evenimente neplacute de aceasta data, si pentru a se asigura ca oricine se poate bucura deplin de un D90, Nikon suporta acum urmatoarele formate de stocare a datelor…
- SD
- CF
- XD
- Memory Stick
- floppy de 3.5"
- floppy de 5.25"
- floppy de 8" (numai in MB-D90b)
- CD/DVD (numai in MB-D90b)
- Hartie de inalta viteza pentru a mentine compatibilitatea cu Colossus
- Cartele perforate
Telecomanda Wireless care merge de oriunde
Una din plangerile despre telecomanda wireless ML-L3 a fost ca functiona doar in raza vizuala. Pentru un motiv sau altul, nu puteai sa-si setezi camera in Texas si s-o declansezi din Franta. Evident, asta trebuia sa se POATA, la o telecomanda de $15.
Pentru a raspunde acestor plangeri, Nikon a amplasat pe orbita o serie de sateliti dedicati primirii de semnale wireless de la utilizatorii de pe toata planeta. Acestea sunt apoi trimise catre camera ta, permitandu-ti s-o declansezi de oriunde te-ai afla.
De cat timp asteptam ca aceasta simpla functionalitate sa fie adaugata? Canon o are disponibila pentru DSLR-urile lor de ani buni.
Deja in magazine
Dupa fiasco-ul lansarii lui D200 si a lui 18-200VR, Nikon s-au hotarat sa ia toate masurile ca sa se asigure ca nu o sa mai pateasca aceeasi rusine si cu D90. Iata de ce acest model va fi lansat de fapt cu 5 zile inainte anuntarii sale oficiale.
(articol preluat de aici)
Cum a fost azi? A fost zi de pozeee!! Trezirea la 7:30, intalnirea cu colegii de la cursul foto la Crangasi la 8:30 (record de prezentza!!!), dupa care hai la drum!
Intai am fost pe Lacul Morii, la Ciurel, am facut poze la coloane, la copaci, la o Raluca inconstienta 😉 care s-a sacrificat pentru ca noi sa putem poza oameni nebuni in cautarea pneumoniei, dar mai ales la O GRAMADA de ceatza… La intoarcerea de pe Ciurel, la incurajarea lui Petre (“bai vedeti ca unde e gheatza umflata sunt izvoare calde, si gheatza e subtire…”) cativa mai “curajosi” ne-am aventurat chiar pe lacul inghetzat, ca sa pozam alti nebuni care dadeau la peshte la copca (si care se plangeau abitir ca ce plina e balta dom’le nu mai ai loc sa mishti).
Poze de pe Ciurel, aici.
Dupa care, inghetzatzi preacorespunzator, ne-am urcat prin mashini si ne-am refugiat in Club Piranha, la un vin fiert si-o vorba buna. Chelneritza – un monument de amabilitate si de dragalashenie, ne-a luat efectiv la bani maruntzi ca la politzie (data viitoare cand ma duc la predatorii astia imi iau un pitbull cu mine ca sa ma simt mai in sigurantza).
Ma rog, dupa Piranha, cand am iesit afara si-am vazut ce soare superb era afara, o mana de oameni nu ne-am mai indurat sa plecam, asa ca am ramas prin parcul Politehnicii la pozat chiciura pe fond albastru si nu numai.
Poze din parc de la Politehnica, aici.
Dupa care ne-am imprashtiat (iar), mai putin eu, Alina Radu si Petre, care-am mai dat o fuga pana-n Parcul Tineretului. Unde, fratilor, e SUPERB! Numai cardurile pline si bateriile sleite ne-au mai convins sa incheiem totusi cele 8 ore de stat in picioare in ger, altfel eram in stare sa punem trepiedere si sa continuam cu pozele si-n amurg.
Poze din Parcul Tineretului, aici.
De ceva vreme ma roade o nelamurire legata de fotografierea in conditii de iluminare slaba:
ce e preferabil: sa expui corect, renuntand la un ISO mic? sau sa subexpui folosind un ISO mare?
Cu alte cuvinte: atunci cand fotografiezi in lumina slaba, trebuie sa compensezi expunerea. Si cum avantajul primar al fotografiei digitale este faptul ca “poti vedea pe loc ce-a iesit”, gestul reflex este sa crestem ISO cat cuprinde, pentru ca rezultatul de pe displayul camerei sa arate corect expus. Dar cat e de sanatoasa abordarea asta? Nu e mai bine oare sa ramai pe un ISO mai mic, chiar daca aparent poza va iesi mult sub-expusa?
Intrebarile astea m-au facut sa ma gandesc la un experiment cu care sa probez ce se intampla in cazul folosirii limitelor de ISO ale aparatului (in cazul meu: de la ISO100 la ISO1600).
Pentru asta, am facut un set de 6 poze, in urmatoarele conditii: am setat camera pe trepied, am focusat o scena (am trecut apoi focusul pe manual ca sa raman in aceleasi conditii de focus pe parcursul experimentului), dupa care:
1. Am setat ISO100, am setat diafragma pe maxim (in cazul meu, F 1/2.8), si am reglat timpul de expunere in asa fel incat aparatul sa indice o expunere “perfecta” – timpul rezultat a fost de T 1/10.
2. Folosind exact acelasi timp de expunere (T 1/10), am setat ISO 1600 si am compensat din diafragma pana am obtinut aceeasi expunere “perfecta” – diafragma rezultata a fost de F 1/11.
3, 4. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/50 (subexpunere egala in aceste 2 poze)
5, 6. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/100 (subexpunere si mai pronuntata, egala si in aceste 2 poze)
Dupa care am echilibrat din Levels toate cele 6 poze, pe setari identice la fiecare pereche (ca sa nu apara diferente de “interpretare” a imaginii), in asa fel incat sa obtin tot ce se poate obtine cu un minim de prelucrare din pozele facute.
Iata ce a rezultat:
Prima concluzie evidenta ar fi ca:
E mai bine sa tragi cu ISO mic si timp mai scurt (3), chiar daca pe displayul aparatului poza pare subexpusa, decat sa tragi cu ISO mare si timp lung (2), iar pe display poza sa apara ok. Nu numai ca timpul fiind mai scurt poza va iesi mai clara/nemiscata, dar chiar si calitatea imaginii dupa Levels e mult mai buna decat in celalalt caz.
Mai mult decat atat, chiar si exemplul (5), cu timp de expunere si mai bun (T 1/100) arata, dupa Levels, aproape la fel de bine ca exemplul (2). (cu un T 1/80 ar fi iesit identic calitativ, cred).
Ce am invatat de aici: ca uneori e mai bine sa ma bazez in teoria invatzata in felul asta, experimentand, decat sa ma incred in ce-mi arata display-ul aparatului. Experimentati si voi, daca vreti, si-o sa ajungeti la aceeasi concluzie 😉
1. Poze facute in Padure la Sinesti, imediat dupa Craciun (26.12.2007) gasiti aici;
2. Poze facute pe inserat sus in Dealul Mitropoliei (28.12.2007), gasiti aici;
3. Cum s-a vazut prima zi inzapezita de la balcon, de la etajul sapte (3.1.2008), aici;
4. Cismigiul, a doua zi, evident la fel de inzapezit, si frumos ca-n povesti (4.1.2008), aici;
si, in sfarsit,
5. Gradina Botanica, in plina iarna (5.1.2008), aici. Am reusit sa ne adunam o mana de oameni de la cursul foto (Ana, Alexandra, Sorin, Alexandru si cu mine). Intrarea 5 lei (2 lei pentru studenti), pozatul permis, evident. Am inceput sa ne strangem pe la 11 fara ceva, iar pe la 11 si ceva am intrat (Sorin ne-a gasit ceva mai tarziu, prin mijlocul gradinii)
Ce sa zic, au fost nori, a fost frig, a nins din belsug – iarna perfecta, mai putin pentru pozat, dar asta a contat mai putin – ne-am protejat fiecare aparatele cum am putut. Am batut parcul vreo 2 ore ca bezmeticii dupa care, inghetati corespunzator, ne-am refugiat in aceeasi ceainarie in care se mai refugiasera oamenii si dupa iesirea de la Opera, unde ne-am intins la taclale pe langa cescutele si ceainicele aburinde (cel putin cand ni le-au adus) ca sa ne mai incalzim un pic. Pe care le-am baut. (faina ceainaria, fain serviciul cu clopotel, faine crantzanelele, dar fara nici un capatai ceaiul. bine c-a fost cald si dulce, la urma urmelor asta conta). Dupa care ne-am imprastiat ca potarnichile, fiecare pe la cashile lui.
