1. Poze facute in Padure la Sinesti, imediat dupa Craciun (26.12.2007) gasiti aici;

2. Poze facute pe inserat sus in Dealul Mitropoliei (28.12.2007), gasiti aici;

3. Cum s-a vazut prima zi inzapezita de la balcon, de la etajul sapte (3.1.2008), aici;

4. Cismigiul, a doua zi, evident la fel de inzapezit, si frumos ca-n povesti (4.1.2008), aici;

si, in sfarsit,

5. Gradina Botanica, in plina iarna (5.1.2008), aici. Am reusit sa ne adunam o mana de oameni de la cursul foto (Ana, Alexandra, Sorin, Alexandru si cu mine). Intrarea 5 lei (2 lei pentru studenti), pozatul permis, evident. Am inceput sa ne strangem pe la 11 fara ceva, iar pe la 11 si ceva am intrat (Sorin ne-a gasit ceva mai tarziu, prin mijlocul gradinii)

Ce sa zic, au fost nori, a fost frig, a nins din belsug – iarna perfecta, mai putin pentru pozat, dar asta a contat mai putin – ne-am protejat fiecare aparatele cum am putut. Am batut parcul vreo 2 ore ca bezmeticii dupa care, inghetati corespunzator, ne-am refugiat in aceeasi ceainarie in care se mai refugiasera oamenii si dupa iesirea de la Opera, unde ne-am intins la taclale pe langa cescutele si ceainicele aburinde (cel putin cand ni le-au adus) ca sa ne mai incalzim un pic. Pe care le-am baut. (faina ceainaria, fain serviciul cu clopotel, faine crantzanelele, dar fara nici un capatai ceaiul. bine c-a fost cald si dulce, la urma urmelor asta conta). Dupa care ne-am imprastiat ca potarnichile, fiecare pe la cashile lui.

Si n-am fost decat 3 oameni, cu totul (eu, Sorin Calin si Rebeca Pop – colegi de la cursul foto)… pacat 🙁

Eu si cu Sorin am fost acolo la 9, peste vreo 15 minute a aparut si Rebeca, si cum nu parea sa mai existe si alti “nebuni”, am intrat. Un bilet de student – 3RON, unul intreg – 6RON. Fotografiatul in aer liber – permis si gratuit. Fotografiatul prin putinele casutze deschise – interzis, nici macar cu bani n-ai voie sa le pozezi, ca se emotzioneaza moashtele de la atatia fotoni blitzoshi si li se ofilesc trandafirii bunditzelor expuse. Whatever…

Ne-am imprietenit chiar de la intrare cu un suflet de matza iubaretz de oameni, care s-a lipit apoi de noi ca un catzel si ne-a urmarit prin tot muzeul, calarindu-ne si cuibarindu-se in noi de fiecare data cand prindea ocazia (drept pentru care toate tzoalele mele trebuie sa intre la masina de spalat, ca-s pline de labutze nesimtite de pisoi murdarici). Cu greu m-am abtinut sa nu-l iau cu mine acasa, atat de simpatic era, dar m-am gandit ca acolo e viatza lui si cine-s eu sa i-o dau peste cap?… Oricum, o sa-l vedeti prin pozele pe care le-am pus deja online pe picassa, aici.

In rest… ceatza (sufiicient de multa cat sa nu poti poza prea bine casele mai mari, suficient de putzina cat sa nu poti obtine niste efecte mai faine cu foggy/misty stuff), multa umezeala (mare atentie pe sub copaci, pe care cea mai mica adiere ii scutura de apa drept in camerele noastre), destul de multi turisti nebuni, adusi cu autocarele (niste nordici si niste spanioli satui de capshuni romaneshti probabil).

Am bananait pe-acolo, catand unghiuri si timpi si incadrari pana pe la vreo 11 si ceva (clasicele 2 ore, deci) dupa care, inghetzatzi, ne-am imprashtiat ca potarnichile.

Cam asta fuse… La parada facusem o observatie: ca daca numarul de participanti o tine tot asa de la intalnire la intalnire (in constanta scadere) probabil ca la urmatoarea o sa fim 2-3 oameni. Am avut gura aurita, chiar asa a fost. Ma intreb ce-o sa fie la urmatoarea…

Eros

(o parte din poze mai jos, restul aici.)

Da, a trecut.

Frumoasa. Ma refer mai ales la vreme care a tinut cu noi. In rest, glagoria bolborositoare din difuzoare, referitoare la mareatza si creatza armata romana, mi-a adus aminte de exact aceleashi texte sforaitoare pe care le primeam si noi in armata, despre “dotarile exceptionale etc yadayada” in timp ce pe butonii “mantãilor” de pe noi distingeai clar stema romaniei comuniste si anagrama “R.P.R.” (pentru cine a deschis televizorul mai tarziu, RPR = Republica Populara Romania – denumirea Romaniei dinainte de a fi RSR – Republica Socialista Romania). Yeah, whatever.

Despre plimbarica: ne-am intalnit, colegi de la cursul foto, in jur de 10 in fatza la Biserica Manastirii Cashin – Raluca, eu, Horia si Alex Racovita. Pe la si jumate am pornit spre locul faptei, nu inainte de-a culege de pe drum inca doua colege de curs al caror nume, spre rushinea mea, imi scapa. Mai tarziu am reusit sa ne intalnim si cu Andrei, asa ca putem spune c-am fost o mica gashca. Gashca pusa pe pozat, bineinteles 😀 .

Ma rog, am tzopait mai mult decat am pozat, pentru ca shoseaua cu pricina era tivuita (sau mai bine sa zic stivuita?) cu oameni printre care era destul de greu sa mai pozezi ceva. Chiar si-asa, tot am plecat de-acolo cu cateva poze. Dintre care cea mai haioasa, pentru mine, e cea pe care-am setat-o ca si coperta a albumului de pe picassa (pozele facute de mine le gasiti aici)

La sfarsit, cand s-au rupt cordoanele de ordine, am reusit sa mai surprindem un mic convoi cu “left-overs” (masini militare ramase la coada, cel mai probabil ca rezerve, ca in romania nu stii niciodata daca-ti mai porneste tancul dimineatza inainte sa pleci la serviciu). Asa ca ne-am bagat printre fieratane si-am mai tras o partida de poze si pe-acolo. Dupa care, evident, ne-am dus sa imortalizam (ce limba forestieraaaa! !) si arcul de triumf, ocazie cu care l-am “prins” si pe moshulica la pozat (am inteles ca e nelipsit, an de an, asa ca la anul, daca mai traieste, poate-l iau la un vin fiert si la descusut).

Invitat de un prieten (multzam pentru chemare, Alex!), de o luna si ceva sunt inscris si ma duc saptamanal la un curs de fotografie pentru abecedarishti ca mine, organizat de Casa de Cultura a Studentilor (CSS / Preoteasa). Si cum zilele astea cineva a venit cu idea sa ne intalnim duminica intr-un parc sa pozam la gramada, m-am raliat gregar ideii si n-am regretat.

Asadar:

Am ajuns la metrou la Tineretului pe la 8:55… pe la 9:05 au inceput sa apara si colegii de curs… incet-incet, unul cate unul. Evident, a venit lume din mai multe grupe, dar asta a fost cu atat mai bine.
Pe la 9:40 am zis s-o pornim spre parc totusi, sa nu mai asteptam pe nimeni la metrou (sper ca n-am pagubit pe nimeni in felul asta). Tot atunci am aflat si ca Peter era de la 9 in parc (mici confuzii inerente oricarei intalniri de genul asta) – bine ca oricum ne-am intalnit in cele din urma. Dupa care ne-am pus pe facut poze 🙂

Am mai aflat cate ceva despre cum sa cadram, despre cum sa fotografiem subiecti in miscare (fantomitze) si despre cum sa prindem in cadru subiecti ficshi pe background miscat (PANO-ramari) . Pe care le-am exersat fiecare cat a putut mai bine.

Am pozat initial multa ceatza, apoi pescarusi si rate, catei simpatici, colegi zgribuliti de curs (poate o fi lame sa ne pozam intre noi, dar cand o faci cu placere nu mai conteaza asta), trecatori pedestri sau biciclisti, copii mai mici si mai mari – ma rog, ce se poate poza intr-un parc intr-o zi geroasa de iarna. Ne-am dat si-n roata, incercand fiecare sa-si tina cat mai bine aparatul (care se vroia neaparat centrifugat cat mai departe) dupa care, o mana din cei ramasi la fata locului, ne-am inghesuit intr-o bodegutza mica sa ne incalzim c’un jin schiert.

Concluzia: fu fain! 🙂

Pozele mele le gasiti aici si aici.

Deocamdada doar de la Alecs, Monica, Sorin si Andrei vad poze puse online… Astept sa vad si pozele restului trupei…

LATER EDIT, pentru colegii de curs:
comentariile la acest articol si nu numai sunt binevenite 🙂