Archives for : Aberatii

premonitie sau coincidenta?

cat de ciudat e ca, dupa 14-15 ani de absenta (eu plecat de-acasa), sa te intalnesti brusc cu 2 vecine din copilarie?

ok, dupa ce raspunzi la intrebarea asta, zi-mi:

cat e de ciudat ca, in dimineatza zilei in care se intampla treaba asta, sa si visezi persoanele respective?

astea mi s-au intamplat mie azi… dimineatza m-am trezit visand Braila, visand prieteni si vecini din copilarie… un vis uber-ciudat, ne-anuntat de nimic concret din rutina ultimelor zile… evident, visul mi-a trezit amintiri si nostalgii, si mi-a ramas in minte in restul zilei. asta pana dupa-masa, cand a trebuit sa cobor la chioshc ca sa cumpar niste apa cu bule. coborand in strada, vad din spate 2 tipe care tocmai trecusera de mine… uitandu-ma fugar la ele vad ca una din ele semana – vazuta, repet, din spate – cu una din vecinele mele din copilarie… cu gandul la visul de dimineatza, ma trezesc gandind “asta zici ca-i X, de la 2… probabil ca inca ma obsedeaza visul ciudat de dimineatza, de fac asocieri de-astea”… ma rog, ma uit si la cealalta, si – sa jur ca-i Y, de la 1… eh, ma gandesc ca nu m-am trezit bine dimineatza, si traversez strada… cand sa arunc insa o ultima privire spre ciudatele aparitii, le vad ca se intorc si ele spre mine… chiar ele erau!!!

evident ca m-am intors, si-am stat, ca fetele, la o tacla mica – nu mai stiam nimic unii de altii de aproape 15 ani… ca sa vezi cat de MICA poate fi lumea…

inca sunt socat… atat de intalnirea atat de neasteptata si de improbabila, cat mai ales de visul de dinainte… niciodata n-am crezut in premonitii… doar in coincidentze… dar dupa ziua de azi nu mai stiu ce sa zic…

acu’ zi-mi tu: asta e premonitie sau coincidentza?

din seria “bloggerii si…” – azi, photowalking

cetesc la gramos (oare accepta pluralul “gramoshi”, ca la “adidashi” :p ) despre o idee faina: photowalking.

cum de ceva vreme am intrat si eu in randurile celor care, de nebuni, isi iau aparatul foto cu ei in plimbari, ideea nu numai ca-mi place, dar mi se pare… foarte veche. sau asa ar trebui sa fie. n-am aparatul nici de jumatate de an, dar deja am fost in cateva asa-zise “foto-plimbari” planificate si grup-uite… fara sa-mi treaca prin cap sa le gasesc un nume (la hipodrom 1, 2, pe lipscani ). uite ca s-au gasit altii si-au dat un nume si indeletnicirii asteia.

acu ce ma amuza tare de tot e felul cum s-a gasit iar o idee din seria “bloggerii si…“, la gramos pe bloaga, dupa cum ziceam: blogerii si photowalkingul. la asta nu ma gandisem si, desi in contextul asta ma strica de ras, nu e una chiar rea. dar las pe altii mai pasionati si mai potriviti pentru asa ceva decat mine sa organizeze primul blogo-photo-walk (daca se poate, o sa va rog doar sa il faceti cat mai web2.0)

pana atunci, raman al domniilor voastre, ucenic in ale trasului in poza si carcotash de serviciu.

later edit: bloggerii si interviul mut (Christ Saddler, aparut pe post de accesoriu al (probabil) prietenei, la tembelizor, in timp ce ea, si nu el, era cea intervievata, pe scurt, despre festivalul “foc, aer, apa” sau asa ceva.)
daaa bineee stiu ca dogul moare de drum lung, save it…. :p

bloggeri si …

bloggeri si bloggeritze – de mare bun-simtz, frumos, personal, desi cam generalizator
bloggeri si jurnalisti – fumata, la gara (bloggeri cu aspiratii de jurnalisti, poate?)
bloggeri si politicieni – idem (bloggeri cu interese in politica, mai recent?)
bloggeri si scriitori – asta-i noua LOL

va promit ca in curand o sa cititi despre:

bloggeri si pompieri
bloggerii si copiii
bloggeri si religie
bloggeri si tigani
bloggeri si canicula
bloggeri si crimele de la ora 5
etc.

bine c-avem o noua paradigma: “bloggeri si…” ca altfel, la cat de lipsita de inspiratie si de evenimente e vara asta, s-ar ofili blogosfera de tot!

p.s. daca nu ai habar despre ce scriu aici, foloseste google cu incredere!

Manifest anti-spam (cica leapsha pe carti… sheeesh!)

woodishor se inregimenteaza constiincios in fenomenul web2.0 care e “leapsha” pe bloage (tag – you’re it, in englezeste), si ma intreaba o groaza de chestii la care eu, ne-fiind ceea ce s-ar chema un cetitor prin vocatzie, nu prea am ce raspunde.

Si sincer, mi se pare ridicol ce-au ajuns lepshele astea. Inteleg o intrebare cu tâlc, ca sa vezi cum iti raspund prietenii. Dar nu inteleg un interogatoriu de 3 ore cu becu-n fatza si cu topul de hartie alaturi ca sa ai loc pentru raspunsuri. Asta deja e un banc trecut prin prea multe maini si din care nu mai gusti deloc idea de inceput.

Dragii mei (si aici ma refer la cei care scornesc aceste lepshe, nu la cei care, constiinciosi, le raspandesc ca pe spamurile cu mantre), daca n-aveti inspiratie pentru o leapsha scurta, punchy, cu miez, daca n-aveti inspiratzie – punct – mai iesiti din casa, mai luati un aer curat in piept, dar nu mai chinuitzi oameni nevinovatzi ca woodishorul, ca astia-s constiinciosi prin vocatie, nu au capacitatea de-a face ce fac eu acum: de-a prelua o leapsha fara s-o completeze si s-o transmita mai departe – ergo se chinuie saracii si le faceti viatza mai scurta cu cate-o juma de ora, o ora irosite complet aiurea si fara chef…

Dragii mei (si aici ma refer la constiinciosii mai sus mentionati), n-o sa aveti 5 ani de nenorociri, n-o sa va pice dintzii, si, cel mai grav, n-o sa va rejecteze blogosfera daca incepeti sa nu mai raspundeti la toate lepshele, indiferent de calitatea lor. E ok sa filtratzi, e ok sa cernetzi si sa puneti stop la ceea ce vi se pare deja o gluma proasta.

Nu vreau sa fiu inteles gresit: n-am nimic cu leapsha, si n-am nimic cu cartzile (gurile rele sa se abtina). Am ceva cu gluma lunga si proasta. Ca cea de mai jos:

1. Ce carte nu ai imprumuta si de ce?
2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?
3. Ce carte nu ai cumpara? si de ce
4. Ce carte nu ai citi niciodata si de ce?
5. Ce carte nu ai scrie niciodata si de ce?
6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tai?
7. Care a fost cartea copilariei tale?
8. Cartea pe care ai facut-o cadou ultima data, ai citit-o?
9. Ce carte ti-a marcat felul de a fi?
10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua cu tine pe o insula pustie?
11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca sa o iei cu tine pe o insula pustie?
12.Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
13. Numeste o carte plictisitoare.
14. Numeste-ne o carte pe care ai inceput-o, dar nu ai terminat-o.
15. Povesteste-ne cum cumperi o carte.
16. La ce renunti ca sa cumperi o carte?
17. La ce nu renunti ca sa cumperi o carte?
18. Cartile carei edituri iti plac cel mai mult?
19. Cat timp a trecut de cand nu ti-ai mai cumparat o carte? Cum se numeste acea ultima carte cumparata?
20. Ce carte/carti ai imprumutat ultima data?
21. Cati tarani au participat la rascoala din o mie noua sute sapte?
22. Care este scriitorul roman preferat?
23.Care este scriitorul strain preferat?
24. Ecranizarea carei carti ai dori sa o vezi?
25. Numeste o carte a carei ecranizare ti-a placut mai mult decat romanul in sine.
26. Numeste o carte buna cu o ecranizare proasta.
27. Numeste un blogger pe care-l citesti cu placere.
28. Numeste un blogger pe care ai vrea sa-l cunosti.
29. Ce cantaret/trupa ti-ar placea sa concerteze in Romania?
30. Numeste intrebarea care-ti place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, in general.

Apple Mac OS (Joseffini) X Leopard

Da, dragilor! Din categoria “te f… fara sa te ating”, iata un nemuritor citat de pe pagina de prezentare a nemuritorului OS (in dreptul lui Quick Look):

View, play, and read files without even opening them.

Sunt si-anume spiciless, astia au realizat imposibilul! 😀

sa stropim totul!

Mda. Sambata, ploaie. Cu grindina (de cand n-am mai vazut grindina…). Nu-i nimic, edilii nostri sunt de neoprit!

IMG_2545_small.jpg

05 06 07

for those of you “lifers” like me (with not much of a life beyond the pc scren) here’s an earth-shattering news:

tomorrow will be 05.06.07

now go shoot yourself.

masina cu aer – urmeaza masina cu elastic de chilotzi

Baietii de la masini.acasa.ro ne anunta ca indienii au inventat masina care merge pe aer comprimat, ceva in genul pushtii de pain-ball, si care are o autonomie de 200km.

Urmatorul pas logic ar fi masina care merge cu elastic de chilotzi, cu tambururi gata incordate la orice benzinarie LOLOL

Copyright © Omul de pe strada?

[ Pentru cine a deschis browserul mai tarziu, de o saptamana nu-mi trece si ma tot laud ca mi-am luat, dupa o viatza de asteptare, aparat de pozat. ]

Acu’ a venit vremea sa incep sa invatz din regulile meseriei. Urmeaza intrebarea:

“Am voie sa fotografiez oameni pe strada? Am voie sa pun pozele respective online?”

Multi zic ca n-as avea voie, ca nu stii de unde poate sari iepurele cu avocatzi. Dar sincer nu-i inteleg: atata vreme cat esti pe domeniu public (strada, carciuma, teatru, metrou etc – toate locurile unde, sub umbrela denumirii de “loc public”, nu ai voie sa fumezi, de pilda) iti asumi calitatea de “public”, nu? Daca pe tine nu te deranjeaza sa te scarpini in nas in mijlocul orasului, de ce te-ar deranja daca eu te-as fotografia, chiar si (co)incidental, in timp ce pozam de fapt cu totul altceva iar tu te-ai nimerit in cadru?

Nu pricep: daca interdictiile de genul “fumatul interzis – loc public” sunt atat de venerate si de respectate (cel putin in teorie), atunci de ce fotografiatul in acele locuri ar fi interzis? Televiziunile cer permisiunea miilor de oameni prinsi in cadru de a-i filma si de a-i difuza? Don’t think so…

Mai mult chiar: domeniul public, prin reprezentantii sai administrativi, se da timid uneori: e vorba de locurile marcate explicit cu semnul “fotografiatul interzis” (in preajma unitatilor militare, de pilda). OK, acolo exista o regula, exista un semn clar, si ma conformez: pun aparatul deoparte in zonele alea. Dar in rest…? Unde scrie ca n-am voie sa pozez decat copaci cu veveritze?

cocosul nostru galic

Mai tii minte meciurile alea de fotbal de pe vremea lui Michel Platini, cand francezii se faceau ca “scapa” pe teren cate-un cocosh dupa care alerga toata echipa sa-l prinda? Era o referire voalata la simbolul frantei, cocosul galic. Cam acelasi lucru s-a intamplat si la raliul Fiat GT din jurul casei boborului, cand un maidanez a inceput sa danzeze, la mijto parca, printre bolizii de pe pista… Ne-am facut de cacao SI de data asta…