Nostalgii de la rasarit

Sunt Brailean. Nascut, crescut, emigrat din Braila.

La noi, la Braila, pe vremuri, nu prindeam bulgarii ci moldovenii si rusii. Eram in est, era de inteles. Am crescut asadar cu 2 ore de TVR pe zi, completate copios de cele cateva ore in plus ale Televiziunii Nationale a moldovenilor si de cele muuulte ore in plus ale celor 2 posturi rusesti care se prindeau pe-atunci.

Pe-atunci nu exista cablu – daca vroiai sa prinzi si altceva si n-aveai decat o antena, te urcai pe bloc si indreptai antena in directia cu pricina. Si urlai catre cine ramanea in casa, la feedback: “se vede baaa? mai la stanga? mai la dreapta? e bine? hai ca cobor!”.

Ca sa fim mai cu motz, taica-meu construise o masinarie infernala pe bloc: montase un motor pe stalpul de la antena, cu cablu pana jos, iar jos, in cutia cu “telecomanda”, aveam un buton de “stanga-dreapta” si un cadran cu beculetze care, pe baza senzorilor de pe bloc, ne arata destul de precis in ce directie era indreptata antena. Eram niste moderni, chiar daca upgrade-ul televizorului de la alb-negru la color a venit destul de tarziu, iar “video” n-am avut niciodata (costa cat o dacie)

De toate astea imi aduc aminte pentru ca am dat, pe youtube, peste cateva piese vechi, de-ale lui Ion Suruceanu (mega-voga a estradei moldoviniesti si chiar si rusesti de pe vremuri), si de o piesa care m-a obsedat azi toata ziua si pe care chiar vroiam s-o mai aud odata: genericul versiunii rusesti a filmului “Cei Trei Muschetari”.

Stateam, mai devreme, si le ascultam, cu o lacrima in coltul ochiului – nu pentru ca m-ar fi miscat mesajul artistic, ci pentru ca melodicile astea mi-au adus inapoi, proustian, un noian de amintiri dintr-o perioada pe care altfel ma straduiam s-o uit: copilaria mea.

Cine stie de ce, sa se bucure de ele, mai jos…

Previous Post

Next Post

Comments (3)

  1. chatonel

    Gind la gind… si noi ne rememoram copilaria de dimi 🙂 Aducerile aminte vin si cu starile pe care le aveam atunci- bucurii, tristeti, retrairi de tot felul 🙂 e teribil creierul uman cu memoria lui si senzorii olfactivi care te pot transporta intr-o lume ce mai exista doar in tine …

  2. olalaaaaaa… ce vremuri.

    eu prindeam si bulgari si sarbi.
    pentru sarbi aveam o antena de 15-20m ancorata in 8 locuri pe tot blocul. cand se rupea coaxialul sau din motive de interferente trebuia sa modific marimea buclei dintre elementi… #-o dura un weekend intreg sa faca asta. dar merita.

    Bulgarii aveau program misto numai sambata seara dar dublau cam tot.
    Sarbii in schimb aveau o minunatie de program numit 3k (treci kanalu or somethin’). Aici am vazut primele episoade din Twilight Zone, primele filme de groaza, primele maratoane de 3 zile de filme “grele” cu batai si impuscaturi si tzatze goale (adica ce nu prea vedeai la noi). Bulgara n-am invatat niciodata pentru ca nu avea nimic lipicios insa muzica sarbilor… 😡

    Da. Am fost fascinat de electricitate de inainte sa invat sa citesc sau sa scriu. Pe urma a venit televiziunea. Am avut si video. Imediat ce a aparut pe la noi. N-am prea stiut ce inseamna “nu am”.
    Nu mi-a folosit la nimic.

  3. @chatonel: dupa cum ziceam: Proust sa ne traiasca!

    @tudor: bre om bun, credeai c-ai fost singurul geek de mic? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *