Au trecut si alegerile. Pentru prima data in ultimii 6-7 ani, am putut vota la mine in cartier. Asa ca mi-a fost cu atat mai comod sa ma duc si sa votez. Mi-a luat fix 5 minute din timpul meu extrem de pretios (nu la fel de pretios ca al lui Bill Gates, care doneaza pentru diverse cauze peste 1.000.000USD/zi – peste 3475 USD in timpul cat eu am votat).

De ce fac comparatia asta? Pentru ca am remarcat cu tristete ca in media romaneasca exista oameni pe care-i apreciez (sau… apreciam?) pentru ce vorbesc/scriu, dar care traiesc cu (dez)iluzia ca timpul lor e atat de important sau de scump incat 5 minute la vot i-ar fi saracit sau ca, renuntand in spiritul libertatii la votul propriu au realizat ceva constructiv. Evident, nu acesta a fost motivul invocat de cei care au facut treaba asta, iar unii au avut marele bun-simt s-o faca discret, in timp ce altii s-au laudat imatur cu treaba asta. Cateva exemple, mai usoare (Andrei Rosca) sau mai grave (Mircea Badea, Alex Mihaileanu), mai jos…

Sa barfim, asadar:

Andrei: A mers la vot. Bun. A votat unde a avut pe cine vota, a renuntat la votul sau acolo unde a simtit ca nu a avut pe cine vota. De inteles. Mai mult, a avut marele bun-simt sa NU se laude public cu treaba asta. Asta e exemplul pe care-l inteleg si-l accept pana la un punct, mai ales datorita discretiei. E exemplul cel mai ok, pentru ca urmeaza cele rele:

Mircea: a ales sa nu aleaga pentru ca, spune el cu alte cuvinte, nu se lasa atat de usor amagit de iluzia ca votul lui chiar ar putea avea vreo contributie reala. Omul gandeste, cinic dar trist de realist, ca a te amagi cu astfel de iluzii echivaleaza cu a te imbata cu apa rece. Si-l inteleg perfect din punctul asta de vedere. Dar sa te lauzi public cu alegerea asta, atunci cand ai o audienta atat de mare, echivaleaza cu a incuraja o multime de admiratori sa te imite, recte sa nu voteze. Inteleg ca democratia e o mare iluzie, dar boicotul e o solutie a extremelor, nu intotdeauna constructiva.

Alex: La fel ca Mircea, a ales sa nu aleaga. La fel, a ales sa se si “laude” cu asta. Mai mult, a zeflemizat, foarte jurnaliceshte, intreaga treaba, spunand ca e mai castigat daca, in loc sa piarda 5 minute la vot, le va folosi ca sa-si bricoleze prin casa una-alta. Dupa care (dupa ce nu a votat) a inceput sa comenteze foarte atent politica la zi. “Cu ce drept?” l-au intrebat unii, “cand nici macar sa votezi n-ai vrut?”.

Sa fiu clar, aici nu ma refer la dreptul legal, ci la cel moral. La care renunti in clipa cand ai renuntat la votul tau. La care renunti cu atat mai abitir cu cat te si lauzi cu treaba asta. E drept, renuntarea la vot e un drept in sine. Asta nu-ti interzice, evident, sa mai vorbesti despre politica in urmatorii ani relevanti pentru scrutinul cu pricina. Nici vorba. Doar iti stirbeste din credibilitate.

A continua sa vorbesti despre politica atunci cand ti-ai “donat” votul strainului de pe strada, echivaleaza, ca elocventa, cu a vorbi despre frumusetea unui Picasso din spatele unei cataracte severe. Dar SEVERE.

Pentru ca renuntarea la vot nu te afecteaza numai pe tine. Politica opereaza cu plus si cu minus. Si orice minus e mai rau decat un zero. Aici vin si eu si spun: daca nu ai votat, ai facut rau. Pentru ca votul nu este ca o inghetata, pe care daca n-o mananci nu afectezi pe nimeni. Pentru ca boicotul tau nu te-a afectat numai pe tine, ci pe toata lumea. 

O vecina din copilarie m-a facut sa inteleg, foarte simplu si eficient, diferenta dintre zgarcenie si gandire sanatoasa. Mi-a spus, odata, cand am refuzat sa ridic de pe jos un “25 de bani”, ca orice ban are valoare. I-am replicat: “ce valoare sa aiba asta, nu vezi ca nici un sfert de eugenie nu poti cumpara cu el?” Si mi-a raspuns: “pentru astia 25 de bani, CAND ITI LIPSESC, orice iti poate fi refuzat, pana si un bilet de autobuz”.

Am inteles atunci puterea lucrului marunt, atunci cand acel lucru marunt poate reprezenta diferenta dintre a avea si a nu avea, dintre a face si a nu face, dintre a fi si a nu fi. 

Si aceeasi lectie mi-o aduc aminte si acum, stiiind ca votul unei singure persoane poate influenta rezultatele unui proces electoral. Uita-te numai la diferenta ridicol de mica dintre rezultatele celor 2 partide “castigatoare” de data asta. Un pic mai putin absenteism ar fi schimbat MULTE.

Mircea, Alex, de unde stiti daca nu cumva oamenii pe care i-ati influentat sa nu mai voteze ar fi fost exact cei care-ar fi fost de-ajuns pentru ca rezultatele alegerilor sa fi fost altele? Realizati ce putere de influenta au avut micile voastre campanii anti-votare?

Inteleg perfect dezgustul vostru pentru clasa politica, pentru tot ce se intampla in tara asta. Dar pasivitatea oamenilor a fost cea mai parshiva chestie pe vreamea lui ceashca, si “revolutia” nu a transformat deloc pasivitatea intr-o chestie mai “cool”.

Au existat voci mult mai puternice decat a mea care sa critice “votul alb” (Ioan T. Morar, Adrian Ciubotaru etc.), si chiar din timp, nu ca mine, tardiv, dar cam degeaba – alegerile astea cred ca au fost cele mai boicotate, ever. Si la ce a folosit absenteismul asta? la ABSOLUT NIMIC. Pacat.

Ramane ceva de facut? Da. Ramane sa ducem mai departe munca de convingere cu “prostii” si cu “mucosii” (ma refer aici, evident, la titlurile celor 2 articole linkate in paragreaful de mai sus, ca sa te indemn sa le citesti), si sa-i convingem, pentru data viitoare, SA ALEAGA SA ALEAGA.

Later edit: Andrei imi atrage atentia asupra unui alt articol, care vine sa-mi confirme ce spuneam despre puterea unui singur vot. Quod erat demonstrandum.