Cetesc un articol profund blond-feminin de pe NYT despre cum, vezi-Doamne, “criza” ne invatza pe “noi, americancele”, ca uneori e mai bine sa daruiesti mai putin, dar din suflet.
Adica: n-ai bani pentru cea mai tare jucarie pentru copchilul prea-razgaiat de-acasa? ofera-i o jucarie veche de-a ta, pentru ca, la urma urmelor, el nu are nevoie decat de iubire si de imaginatie.
Sau: de ce sa cumperi a 20-a pereche de pantaloni negri, cand ai deja atatea – nu mai bine te uiti un pic prin sifonier sa vezi daca-ti mai vine perechea nu cumarul 3? etc.
Asta, dupa ce aceeasi prezumtiv-blondina declara sus si tare ca, daca indraznesti cumva sa faci economii de Craciunul asta, sa nu mai cumperi ca un shopping-bulimic, atunci ataci in mod direct si responsabil buzunarul si banii de MJ ai celui care producea si vindea junkurile pe care tu ai refuzat acum sa le mai cumperi.
Trecand peste logica impiedicata a personajelor care umplu cu cuvinte pagina respectiva, nu pot sa nu ma umflu de ras, discret, in barba: adica pana ieri erati niste consumatori caz-de-targa, vorba unui prieten, hulpavi fara nici un discernamant, si-acum, tocmai acum, cand v-a lovit criza, sunteti de fapt niste frugali, dar ne-ruptzi in cur? E prea rusinos sa fii rupt in cur, asa ca preferi sa fii “cald si familial”? hai incoace… da-mi o ruptura! Vorba doctorului vostru preferat: “denial, denial, you’re in denial!”
Hmmmm , nu cred ca e stilul tau nea Eros….e un pic cam murdar articolul asta .Scuze daca am fost prea onest…
Liviule, cum sa ma supar… mai am si eu toane, si bune si rele, ma bucur mult mai mult sa vad cand un prieten imi spune ca nu-i place ceva, iti dai seama
Hai bre, asa sunt americanii. Zambete largi de fatada si amabilitati de stewardesa.
Umanizarea problemei in speta, chiar si in stil Hollywoodian, nu mi se pare de condamnat.
Adevarul e ca oamenii tre sa stranga din cur si nu sunt obisnuiti cu asta. Si nu e deloc simplu sa fi obisnuit cu un stil de viata si sa renunti brusc la el pentru binele economiei mondiale.
Daca nu i-as stii extraordinar de practici ca natie poate as fi si eu tentat sa cred otherwise.
Cat despre vechile lor tendinte catre consumatorism… Nu stiu. Eu nu ma simt vinovat ca traiesc intr-o tara de modesti la minte, laudarosi si gradomani pe de o parte si parsivi si hoti pe de cealalta. Si nici nu ma mandresc.
draga, totul este un exercitziu de stil…jurnalistic!asha “da bine”!
Dom’le tre sa ma bag ca ma mananca limba :-D. Parerea mea este ca probabil blonda care scria acest articol incepe sa se caiasca de cele scrise anterior(nu stiu ce o fi scris anterior dar presupun ca a scris ca ii stiu cum pun umarul la treaba adica cand trebuie sa-si sape groapa si-o sapa singuri). Articolul mi se pare destul de realist. Asa cum ii vedem noi din Romania cu mai mult brainwash de cat noi, ei vor avea puterea sa iasa singuri din criza iar noi o sa ramanem tot acolo. Ei vor pune umarul la treaba noi nu. Cum poti controla o tara incat sa nu vezi pe strada toate grosolaniile si prostgustul din Romania –> brainwash. O tara de 300 mil va iesi din groapa in care a cazut singura pt ca ei nu vor mai cheltui ca nebunii …in romania? o sa faca asta tampitu’ de la colt care este educat cu manele. Deci o tara de 300mil se poate controla lejer cu brainwash dar o tara de 20mil sau cati or mai fi nu se poate. Mai bine brainwash. Mai bine zambet fals decat injuraturi in fata. Sa fim intelesi brainwash e un produs express pt prostime ca sa poti sa-i tii la un loc altfel o iau razna. Drept exemplu aseara de turkey day ne-am uitat la romani si ce am vazut: o judeacatoare beata se creadea prea importanta sa intre in duba politiei. Acum nu o acuz pe ea ca era beata si ca vorbea numai functia si alcolul din ea dar ma uitam cum 3 politisti se chinuiau sa o bage in duba. Guess what? la americani era cu catusele la maini si pistolul la cap de mult. Din momentul in care se da jos din masina un politist vine cu lanterna si ti-o baga in ochi si celalalt sta pe partea cealalta a masinii cu mana pe arma.
Bre da cine spune ca nu e bine sa cumperi? E ok sa cumperi, asa functioneaza comertul, nu e ok sa te indatorezi fara masura si nu e ok sa-ti bazezi economia pe o piata necontrolata cum e cea imobiliara.
Din cate imi aduc eu aminte o banca nu are voie sa emita mai multa moneda decat are acoperire in aur. In mod evident, scriptic, moneda asta s-a emis, in nestire.
Asa cum se stie ca la un cutremur serios jumate din cladirile din Romania pica, asa stiau si americanii ca sistemul financiar poate ajunge la colaps. Aia pe care ii interesa subiectul evident.
Problema nu este daca ei sau altii isi revin. Toti ne revenim pana la urma. Problema este daca au invatat ceva din asta au ba.
Ca si noi daca se supara rusii maine ne incalzim la foc, citim la lumanare si ascultam manele direct de la acordeon.
vad ca tonul meu usor amar-acid a starnit ce era mai filosofic in voi, mai copii, dar eu despre altceva vorbeam: vorbeam despre fatzarnicie… care nu poate fi asociata unui anumit popor fara a face orice alt popor sa se simta neglijat 😉
Eros: De acord. Dar fatzarnicia asta si stilul “sufletist” face parte din “brand”. Eu as fi fost socat daca deveneau brusc englezi.
hehe iar m-am facut neinteles: nu-mi exprimam shocul (departe de mine de-a fi shocat de asa ceva) ci doar usorul dezgust 🙂
Mie imi plac americanii. Really!
Cand ceva nu merge pun mana si il repara. Nu il schimba, nu il hulesc, nu suna la 112. Politica probabil e cea care le aduce neajunsuri.
Tudor, dragule, mie-mi plac oamenii cu 2 calitati: de bun-simt si inteligenti. Adica: bine-crescuti / fara fitze, si capabili sa deschida gura fara sa se faca de ras, macar. In privinta americanilor n-am nici o fobie explicita, doar ca marea masa a americanilor nu prea intruneste aceste 2 mici conditii ca sa-mi placa. Evident ca au si calitati, nici un popor pe lumea asta nu e ATAT de najpet, doar ca nu ma pune sa iubesc o masa informa de oitze, ca inca n-am dat in zoofilie 😉
Pai impartim. Eu ii iubesc pe americani si tu ii educi pe romani. Dar daca nu esti dispus sa renunti la pretentia cu bunul simt… eu te sfatuiesc sa inveti japoneza.
lumi: cat de usor o “ierti” pe doamna cu frugalitatea…
tudor: cat de inechitabil ai impartit sarcinile 😀