Despre coclauri, fotografie si alte aiureli
Raspuns clar, dat de Google: la ora la care majoritatea covarsitoare a oamenilor ajunge la biroul dotat cu un calculator plin de Google, Facebook si Sex: 10:35 AM. E incredibil cat de clar ne demonstreaza lucrul asta trendurile afisate in dreapta, in paginile de cautari in timp real:
P.S. Termenul “twitter” nu prezinta aceeasi curba – probabil pentru ca e folosit mult si de pe mobil, deci si in tramvai sau la volan.
Un bun prieten m-a rugat mai demult sa-i retusez o poza veche, rupta si lipita cu scoci, manjit-colorata cu carioci, crapata de vreme. Uitasem complet de ea, dar cand am facut un pic de curat pe calculator am regasit-o si-am zis s-o retusez, chiar daca nu mai era nevoie, de dragul exercitiului. Cam asta a iesit:
|
|
Da, inca o mica iesire foto. Nimic special, doar cateva ore de iarna perfecta, intr-un sat de la capatul si parca de la inceputul lumii, si totusi la doar cativa kilometri de o sosea circulata frenetic de catre zecile de mii de romani care – slava Domnului! – nu stiu decat Valea Prahovei. Si, ca pre-bonus, sansa de-a exersa un pic pozatul de soricari de pe marginea drumului. Si, ca bonus, emotiile unei impotmoliri cu agregatul 4×4 pe ulite ireal de inguste, de inclinate, deinzapezite si de inghetate pe dedesupt.
Cum e Talea? Cam asa cum mi-am imaginat-o: simpla, pitoreasca, ne-comerciala, tihnita. Ma refer la marginea satului, nu la centrul atins de civilizatie. La marginea cu ulite pe care abia ai loc sa te strecori, strajuite de garduri de uluci care te duc, toate, spre vaile molcome din imprejurimi. Cu case vechi, lipite cu lut, cocotzate intim in fundul curtii, nu ca cele din centru, itzite exhibitionist in drumul mare. Un loc unde vreau sa ma mai intorc, candva.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5579148566118648113%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Am inceput anul fotografic destul de devreme, chiar de revelion cand, in joaca, am descoperit o metoda foarte faina de-a include intr-o singura poza mai multe artificii. Cum? Prin expunere multipla, de pe trepied, urmata de suprapunerea tuturor pozelor in modul “Lighten”.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5559072452673655009%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Au urmat aproape imediat eclipsa partiala de soare, iar a doua zi o iesire scurta in Parcul Tineretului, la pozat de chiciura. Fulgii de nea de la sfarsitul lui ianuarie erau cat pe ce sa ma coste o raceala zdravana (o ora de alergat dupa fulgi, in frigul din balcon, nu-i de colo) dar n-am patit nimic.
Tot la sfarsit de ianuarie am avut si sansa sa ajung la pozat de iepuri de camp, undeva prin Buzau, o frumusete!
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5568108545700257825%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
…dupa care o plimbare pana la Comana si apoi la Giurgiu, in aceeasi zi frumoasa de dupa cea cu iepurii, a incheiat glorios prima luna a anului.
Februarie l-am inceput la fel de fain, cu o iesire de-un week-end pe Piatra Mica a Craiului, unde gheatza adusa de vremea capricioasa mi-a pus la incercare nu numai bocancii destul de vechi care se cer scosi la pensie, ci si puterea de concentrare, pe o creasta superba. De apusul superb al primei zile, nu mai zic nimic – las pozele sa vorbeasca, asa, modest, cum imi sade mie bine :))
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5574309571323739169%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Am mai dat o fugutza pana-n Lunca Argesului, in spatele Barajului din vestul Bucurestiului – pozele de-acolo sper sa le pun online curand.
Cea mai recenta, placuta si palpitanta (pentru mine) iesire a fost cea din judetul Suceava, unde m-am dus incercand sa pozez lupi si ursi, si de unde m-am intors cu poze cu cerb si gaitza – cu totul altceva, dar la fel de fain pentru mine, avand in vedere ca si cerbul si gaitza au fost premiere pentru mine, din punct de vedere fotografic. Cu ursii a fost o mica poveste la mijloc: dupa ce ne-am intalnit cu unul nas in nas (noi in masina – motiv pentru care ursonul a taiat-o in sus pe munte, printre copaci), am ramas peste noapte intr-un adapost din zona, asteptand sa vina jivina la pozat. Nu numai c-a venit, dar s-a si luat la scandal cu alta jivina mai mare, de ziceai ca se bat doi lei, dupa ragete, nu doi ursi. Sursa de emotii pentru mine, evident, avand in vedere ca stateam pitit la nici 30 de metri de ei, in adapostul meu cu o usa nesigura si mirosind a schnitzele. A fost ok, pana la urma, n-am avut parte decat de sperietura si de-o noapte dormita in compania intima a monopodului, tinut la indemana, pentru orice eventualitate.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5576242336921008913%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Anul trecut, impreuna cu o mana de oameni iubitori de fotografie, am initiat o idee de proiect menita sa ne ajute pe toti sa intelegem mai bine ce inseamna sa pozezi, atat din spatele cat si in fatza camerei foto.
Idea e destul de simpla, daca stai sa te gandesti: ne-am impartit in doua echipe, sa le zicem Echipa 1 si Echipa 2, iar fiecare echipa a primit sarcina sa “construiasca” un proiect foto propriu, avand ca executanti membrii echipei proprii si ca actori membrii echipei opuse. Planul a fost ca, timp de doua zile, sa trecem cu totii atat prin ipostaza de executant (fotograf, luminist, recuziter, regizor, scenarist, bagator de seama etc.) cat si prin cea de model foto. Fiecare echipa si-a tinut proiectul secret, in asa fel incat sa nu ne lasam influentati unii de altii. Nu o sa mai scriu aici toate versiunile de proiect care n-au mai ajuns sa fie realizate – poate le facem altadata.
Am plecat la drum 12 oameni:
| Echipa 1 Adina Popescu Adrian Negoita Alex Spinu Alina Irimia Catalin Oprea Cristi Vrabete |
si | Echipa 2: Alecs Dobra Alex Racovita Claudia Enescu Eros Nicolau (subsemnatul) Roxana Radu Sorin Vasilescu |
din care-am ramas, disponibili, numai 6 (Adina, Alex Spinu, Cristi, Alex Racovita, eu si Sorin), dupa jumatate de an de incercari de-a gasi un week-end comun. Lectia invatata din toata intarzierea asta? Data viitoare stabilim o singura luna ca variabila – cine nu poate, nu poate, si asta este. Mai bine lipseau 1-2 decat sa lipseasca jumatate din echipe.
Pana la urma, am reusit sa ne strangem, cati am ramas, si sa plecam un week-end la Magura, la poalele Pietrei Craiului. Ramanand doar 6 oameni, ne-am dat seama ca e mai probabil sa putem realiza doar unul din cele 2 proiecte propuse, asa ca, din motive de locatie devenita indispoonibila pentru proiectul echipei mele, am pornit vineri la drum, prin Cheile Zarnestiului, in cautare unei locatii alternative. Plimbarea a fost faina tare, cum se vede in galeria de mai jos, dar nu ne-a ajutat sa gasim ceea ce cautam.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5542472479139969249%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Asa ca pana la urma ne-am decis cu totii sa mergem pe proiectul Echipei 1, avand ca tema “Plecarea in armata“.
Cam asa a aratat making-of-ul proiectului, a doua zi, sambata (time-lapse pe parcursul intregii zile):
httpv://www.youtube.com/watch?v=If6wWMcwzr8?w=728
Si astea au fost pozele rezultate:
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Fproiectfoto%2Falbumid%2F5539394340519456017%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
There are plenty of guys out there discovering the wonders of an 18-55mm mounted inverted on the body, with the help of inverter rings. It can yield great results, for it’s money. The main drawback, though, is that the lack of electric communication between the body and the lens means that everything becomes full manual.
More recently, I’ve begun noticing guys choosing to ruin a (maybe deffective) lens, to detach its back side, to glue it on the front of the lens and to join the contacts between the back side and the inner workings of the lens. It works fine (you get diafragm control back), but it’s destructive.
So I’ve taken the challenge of building myself a set of rings, complete with electric contacts, that could be attached to both ends of a lens, providing the best of all worlds: inverted lens, complete with all contacts, but detachable, without ruining the lens.
Here’s a gallery of what resulted (and yes, it works!)
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau.2010%2Falbumid%2F5567946463581091441%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Enjoy and feel free to comment or ask questions!
Tema ultimei luni de club foto a fost sa organizam (in sfarsit, si noi) o expozitie foto colectiva. Am reusit, gazduiti de Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti (multumim!)
Am expus acolo impreuna cu Adrian Negoiţă, Alex Anghel, Ana-Maria Căpăţână, Claudia Enescu, Cristian Zamfirescu, Ionuţ B., Mihai Tutu, Sorin Călin si Sorin Vasilescu.
Considera-te si tu invitat(a) sa dai o fugutza, daca esti prin Bucuresti, sa ne vezi prea-minunatele poze 😉
Expozitia va fi deschisa in holul CCS intre 21 Iunie si 11 Iulie 2010 si poate fi vizitata intre orele 08:00 şi 23:00.
[poza din afis – se putea altfel? – imi apartine 😉 ]
De mult nu m-am mai invrednicit sa scriu pe-aici… nici n-am deschis bine administrarea si-am inceput sa stranut de la panzele de paianjen si de la colbul starnit de pasii mei timizi pe cotloanele WordPress-ului. Si sincer mi-e cam frica. De fantome. Cam bantuie. Asa ca cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac in clipa asta, ca sa mai imbunez spiritele, este sa fac, nu?, un lucru bun.
Iar lucrul asta e unul destul de simplu, dar care merita facut, cu prisosinta: o sa-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, pe terenul oamenilor mari, cu jucarii (a se citi “acareturi”) serioase, care in ultimul an au inceput sa ma primeasca in randul lor de off-road-eri, si-o sa-i recomand, cu caldura de combustie interna, ca sa primeasca pe mana Chevrolet-ul Captiva pus la bataie de Mircea, pe automarket.ro.
Si ca sa nu discriminez, o sa fac nominalizarea in ordine alfabetica. Este vorba de dragii de Daniel, Doru si Roxana. Niste copii nebuni pe care-i urtica atat de tare confortul de-acasa, incat cu greu reusesti sa-i prinzi vreodata lancezind in weekend-uri.
Mentiune: marturisesc, articolul asta l-am scris pentru concursul lui Mircea, in speranta sa-i ajut pe cei mai nebuni decat mine sa se dea cu Captiva pe shleauri pana le-amortesc shelele. Bafta, breh, arogantzilor!
In primul rand, Venetia. Unde am plecat impreuna cu un bun prieten, doar ca sa facem poze pe vreme de carnaval. Si daca nici asta n-am facut, n-am mai facut nimic! 😀
Am stat acolo 4 zile, din care efectiv doua zile pline, in care am bantuit ca posedatii, zi si noapte, in cautare de cotloane si unghere, de mashti si figurantzi.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5438598135578234913%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Bine, nu am cules un singur album, ci vreo noua, le vezi toate aici.
Apoi, acum doua saptamani, la invitatia lui @BlegooPR, impreuna cu @AlexConu & gashca cea vesela a prietenei lui, am dat o mica “tura” pana-n Retezat. Vreme de basm! Ne-am cocotzat si pe pante mai abrupte, spre cascada inghetzata de langa cabana Gentiana, am reusit s-ajungem si pana la caldarea dinaintea Seii Bucurei, unde peisajul era mai extraterestru, asa imbracat in alb, decat cel de la Vulcanii Noroiosi. Dupa tura de acum doi ani, Retezatul ramane in continuare un loc de vis in sufletul meu…
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5447126990417976625%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Eh, si ca sa nu lancezesc chiar TOT weekendul trecut in casa, in stil mic-burghez 😉 , am strans cat sa umplu doua masini de fotografi amatori-pasionati ca mine, si-am dat inca o mica fuga pana-n Cheile Dambovicioarei, ca sa urcam un pic pe cele dealuri din zona si sa ne mai bucuram, cat se poate, de zapada si de vreme. Totul la regim de loisir, adica bland si cu rabdare, pentru ca marea majoritate era (daca poate exista asa ceva) mai incepatoare/nepregatita pentru munte decat mine 😀 . Oricum, tura frumoasa, chiar daca linistita.
[kml_flashembed movie=”http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf” height=”582″ width=”728″ fvars=”host=picasaweb.google.com&RGB=0×000000&feed=http%3A%2F%2Fpicasaweb.google.com%2Fdata%2Ffeed%2Fapi%2Fuser%2Feros.nicolau%2Falbumid%2F5449547110336073473%3Fkind%3Dphoto%26alt%3Drss” pluginspage=”http://www.macromedia.com/go/getflashplayer”/]
Eheiii, dragii moshului,
Demult n-am mai SCRIS pe-aici… mai mult am pus poze, ceea ce, in sine, nu e un lucru neaparat rau 😉
Si pentru ca moda ultimelor zile a fost sa te lauzi cu ce-ai facut si cu ce vrei sa faci mai departe, zic sa ma raliez si eu un pic, sa ma aliniez si sa va povestesc un pic despre un proiect relativ nou, in care m-am implicat trup, suflet, entuziasm si bonuri de masa: este vorba despre un agregator de stiri in timp real, hotarat sa calareasca bine de tot noul val, al cautarilor cu rezultate in timp real.
Proiectul se cheama RSSHunt si adasteaza aici: http://rsshunt.ro/.
Ca sa ne intelegem mai bine: “in timp real” nu inseamna ca, in timp ce tu scrii pe blog, noi scriem despre asta pe RSSHunt. In schimb, motoarele din spatele site-ului “se dau” in permanentza pe tot ce inseamna online romanesc, culeg tot ce apare nou, indexeaza, fac statistici, umplu algoritmi cu diverse date si pun apoi aceste rezultate la dispozitia… cautatorului, adica a vizitatorului site-ului. ASTA e “in timp real”. Iar rezultatele se vad, RAPID.
Deja putem spune, cu acuratete, despre ce se vorbeste in online-ul romanesc in fiecare ora, in fiecare zi, in fiecare ceas. Deja incep sa-l folosesc chiar si eu 😀 atunci cand imi ajunge la urechi cate-o frantura de barfa de ultima ora, despre care nu gasesc nimic pe Google, dar despre care gasesc pe RSSHunt toate barfele scrise de romanii mei dragi, “in timp real”. Si, al naibii, merge 😉
N-o sa va plictisesc cu detalii tehnice, precum “Romanian Zeitgeist” sau “Ce se intampla in Romania” – puteti da click pe ele ca sa va prindeti despre ce e vorba 😉 – ce conteaza, pentru mine, la proiectul asta, este ca putem oferi, prin el, ceva ce nu gasesti pe Google: STIRI PROASPETE si, mai ales, PULSUL NATZIUNII.
Noah, cam atat deocamdata, deja s-a intunecat de cand tot scriu, asa ca va invit sa vedeti si voi despre ce e vorba si sa-mi urati ce credeti voi de cuviintza apoi 🙂 , in sectiunea de comentarii.
Cu drag,
Eros
