Duminica am avut program social: asa paduretz cum ma aflu, mi-am gasit coraj sa raspund invitatiei celor doi gramos si sa ma prezint la intalnirea blogerilor pasionati de ideea de literary-sharing sau, cum i-au zis ei, bookcrossing. La 13:10 eram pe Smardan 30, la Arcade Cafe, prezentandu-ma scurt si timid celor la care se putea ajunge, in generozitatea unui trotuar de doua palme si-o hartoapa. Dupa care, dupa cateva minute de asteptare, cu o atitudine pe care mi-ar place s-o vad la mai multa lume, ne-am bagat un picior paros in nesimtirea celor de la arcade (care uitasera sa-si mai deschida carciuma) si ne-am mutat gregar la cafeneaua concurenta de vis-a-vis, cu nume uitat dar primitoare si placuta. Am facut o masa luuunga, ne-am asezat care pe unde-a apucat sau preferat (Ariel cu amicele lui mai aproape de usha, ca sa poata pleca fara sa deranjeze, (g)ramo mai la geam, la liniste si aer curat etc.) Oamenii se cam cunosteau pe-acolo (imbratisari, saluturi complice din coltzul ochiului etc.), lucru care m-a facut sa banui c-am fost cam singurul total dessant-at cu parasuta la locul faptei. Am avut totusi noroc de-o gashca deschisa si primitoare, chiar daca destul de stangace si timida la inceput. La un moment dat ne-am prezentat la modul generic, fiecare dupa cat l-a lasat corajul (eu: “eros, graffiti” si-atat – eram cam emotzionat si out-of-hand, n-am mai facut joace de-astea de sotzietate de pe vremea facultatii, la intalnirile cu gashca de debate). S-a facut chiar si o mica lista, pe care-am dat-o din om in om, si pe care ne-am scris fiecare numele/nickul si adresa bloagei, pentru future reference.

Ideea intalnirii a fost schimbul de carti. Si cum subsemnatul citeste cam o carte la doi ani (don’t ask why), am simtit nevoia acuta sa ma duc cu ultima carte cetita, ca macar sa fiu in tema daca m-o intreba cineva despre ea. Nu stiu cat de bine am facut cu alegerea mea (Alchimistul lui Coelho), pentru ca statea saracutza ca o cenusareasa, n-o vroia nimeni. M-a lamurit Cristian Greger, explicandu-mi ca lipsa de interes pentru cartzulia mea se datora faptului ca mai toti de-acolo o cetisera deja. LE SHIT. Noah mi-am inghitzit galushca si-am incercat sa fac abstractie de nivelul meu scazut de literabilitate, comparat cu cel al restului trupei, evident mult mai cetita. Cred c-am reusit, altfel nu m-as fi simtit asa de ok cum m-am simtit pana la urma. Faptul ca gramo m-a invitat, spre sfarsit, la un schimb de carte m-a bucurat mai mult decat a banuit el, cred 😀

Despre cei cu care-am apucat sa interactionez:

Gigi (si pe alocuri si o Ramona un pic obosita si mai retrasa) – cei doi gramos primitori si draguti (m-a uns la suflet felul in care Gigi a reusit, dintr-o privire usor incurcata si haioasa, sa ma faca sa ma simt oaspete, si nu party-crasher)

Cristian cu-a lui “baby” – Marie-Jeanne, el cu un aer de om iesit binishor prin lume, placut la vorba, ea un copil idealist (am ramas cu impresia asta mai ales cand ne-am aprins in discutiile pe tema exmatricularii lui Ariel)

gashka formata (la nivelul perceptiei mele) din Cristina – un woodishor miezos si plin de viatza, mai degraba ploieshteanca (da-mi vitrionu, bibicule!) decat oradeanca, un Rudy usor blazat, usor modest si self-cynical (ce faci? “sunt economist”) si Alexandra, o fatuca cu mult soare meridional in parul ala bronet

Jolly, poate singurul mai emotionat decat mine din toata adunarea (sau cel putin asa mi-a parut mie, desi omul zice ca e un pasionat al jocului de carti in care cea mai mica emotzie te trage la fund – pokerul), Alex, usor detasat (stii, atitudinea aia self-assured a tineretii…) fara sa fie distant totusi si nu in ultimul rand Dana, una din gazde, care s-a foit tot timpul ca o albina, trecand pe la fiecare ca sa se asigure ca ne simtim bine si ca totul e ok si aducandu-ne periodic aminte, parinteste, de ce ne-am intalnit.

Au mai fost pe-acolo (fara sa apuc sa interactionez cu ei prea mult, din pacate) Ionuca, Andrei, Raluca, Ioana, Ariel si Christ

Despre rezultatul mai pamantesc al schimbului de carti: Gigi mi-a dat “tema” serioasa (Zenobia lui Gellu Naum), pe care SPER s-o pot ceti pana la urmatoarea intalnire (daca nu reusesc, sper sa compensez lipsa unei recenzii prin lungimea post-ului corent 😀 )

Despre dupa: ne-am decis (cei ramasi) sa dam o fugutza, civica si cetatzeneasca, pana in fatza casei lui bobor, ca sa vedem si noi minunatzia de miting (nu meeting) pro-basescu. Si bine am facut: cu ocazia asta ne-am luat si portia de celebritate, trezindu-ne langa noi cu Ioana Basescu, asaltata civilizat (sic) de fanii lui tatane-su, ocrotita doar de cei 4-5 sniperi identificati de Cristian pe cladirile din jur 😀 , vizibil obosita si de baia de multime si de aparatul foto cu un obiectiv de 2kg ale carui curele ii inrosisera nasol ceafa, dar la fel de vizibil bucuroasa de valul de sprijin pe care-l vedea.

De remarcat la miting: muzica destul de live, lume adusa/venita de prin toate colturile tarii, lipsa bere si mici. De super-remarcat: babutzele extaziate care dansau pe Morometzii de spargeau dance-floor-ul.

Impreuna cu Alex, am reusit sa punem de-un mic live-blogging de pe cele doua telefoane ale noastre (romanul inventiv, deh), dupa care ne-am despartit care-n-cotro, fiecare pe la cashile lui. O fost fain, asteptam sechelele (sequel-ul, deh)

Uite c-ai ajuns vedeta, te recunosc cetitorii pe strada… Sorry dac-am deranjat un moment altfel privat 🙂

[ e vorba de Cristi Roman, pe care l-am recunoscut prin centru la o terasa, si pe care n-am putut sa ma abtin sa nu-l salut 🙂 ]