Mai tii minte meciurile alea de fotbal de pe vremea lui Michel Platini, cand francezii se faceau ca “scapa” pe teren cate-un cocosh dupa care alerga toata echipa sa-l prinda? Era o referire voalata la simbolul frantei, cocosul galic. Cam acelasi lucru s-a intamplat si la raliul Fiat GT din jurul casei boborului, cand un maidanez a inceput sa danzeze, la mijto parca, printre bolizii de pe pista… Ne-am facut de cacao SI de data asta…
am trecut azi pe la Unirii si cu ocazia asta am oprit un pic si in fatza casei boborului. de unde (ne-fiind platitor de bilet) am apucat sa “fur”, “din boschetzi”, cateva imagini de la standurile tehnice:
 |
 |
 |
|
 |
 |
||
am inceput sa ma joc. sa vad ce se poate face si ce nu. am aflat de pilda ca, in lumina zilei, nu prea pot obtine o supraexpunere mai mare de .5″ fara sa “ard” fotografia.
chiar si asa, la .5″, se percepe totusi destul de ok senzatia aia usor fantomatica de miscare.
si daca am descoperit asta, am reusit sa “capturez” un loop destul de dragutz, setand aparatul pe “burst” (in dreapta). very nice 🙂
Cetesc la Scarlateshti despre Google Universal Search. Si-mi aduc aminte de tentativele timide de contextualizare a rezultatelor Google, despre care scriam acu’ ceva vreme.
Dupa care ma duc unde zice autoarea, Marissa Mayer (Google VP Search Products & User Experience), si anume la niste cautari deja bine “contextualizate”, de genul darth vader.
Rezultatul? O macro-varza cu micro-mizerie in ea, o tocanitza de rezultate care-ti de-focuseaza complet orice notiune de ordine sau de logica. Ceva in genul softurilor-caracatite ale M$, care vor sa functioneze dupa principiul masinii-minune (spala rufe/bate cuie/fute-n cur/si da la muie).
De ce incepe Google sa semene tot mai mult cu sistemele alea desperate de pe site-urile la fel de desperate de tip PPC (pay per click)? Se tem ca le pleaca “customerul” de pe pagina fara sa fi gasit ceva, ergo nesatisfacut pana la orgasm? Marissa draga (si asta e valabil inclusiv pentru colegii tai), NU trebuie sa schimbatzi complet fatza lui Google doar pentru ca ati avut bafta sa fiti angajati acolo. Vede-ti-va de treaba, incasa-ti-va leafa, si nu mai stricati ceva ce mergea bine!
[ Atitudinea asta a angajatului care, din exces de zel, gaseste “improvements” si intr-un rahat, imi suna mult prea familiar, mult prea apropiat de tzoapele de pe la noi care, ne-putand fi incadrate ca “curva shefului” sunt facute, de ochii celorlalti, “Marketing Manager”, dupa care ajung sa se si creada MM si sa distruga firma cu ideile lor cretze… ]
De ce s-or fi chinuind atat de mult sa renunte la SINGURUL LOR MARE ATU – simplicitatea? Pentru ca, sa fim cinstiti, Google a fost imbratisat de mase din singurul motiv ca e USOR DE FOLOSIT. Socoteala lor a fost simpla: “daca 99.99% din oameni au inteligentza unui cui, hai sa facem un produs la fel de simplu, ca sa atingem cel mai cracanat target posibil“.
Noah, acum, ca si-au atins target-ul asta, se pare ca nu le mai place ipostaza de redneck simpatic, ci vor sa intre in liga fitzelor. Multa sanatate, baietzi, pacat de lucrurile frumoase pe care le-ati facut pana acum, daca acum vreti sa trantiti cu mamaliga-n geam!
Ar mai fi o explicatie: oare or fi acumulat deja atatia bani si atatea produse co-laterale incat sa nu le mai pese daca pierd segmentul care i-a lansat – “web-search”?
Cu ocazia trambitzarii pe bloaga a faptului ca mi-am indeplinit in sfarsit un vis din copilarie (mi-am luat aparat de pozat), unul din cetitorii mei (da, pare incredibil, dar se pare ca exista vreo 2) – Adrian, m-a “convocat” la un mic photo-challenge, pe tema “cladiri/urban“.
Deadline-ul pentru afisare era maine (sambata, 19 mai hihi), iar Adrian si-a pus deja contributia online, aici.
Cum si eu am vrut sa ma tin de program si de promisiune, azi mi-am facut vreo 2 ore libere, mi-am luat catrafusele in carca, si-am dat o fugutza pe Lipscani, unde am prins in cadru diverse ruine, dupa care, in drumul inapoi spre casa, am profitat sa mai trag cateva cadre si prin zona marelui raliu de formula “zi 33” din jurul casei celor 322. Adriane, uite raspunsul meu, mai jos, usor comentat pe alocuri (atentie, 1.5MB de imagini…)
(poza din dreapta > mi-a placut genul asta de vitrina pe verticala, cu cate-o mireasa la fiecare etaj 😉 )
(chiar la intrarea pe Lipscani)
in ultima vreme m-au asaltat doua valuri masive de disconfort, provocate de doua surse (nu chiar atat de complet) independente: politica si prostia.
lucrul asta m-a facut sa inteleg un pic extremele din prima, prim prisma urii pe a doua. cu alte cuvinte, sa dau un sens extremelor de dreapta / stanga din politica sub forma unei atitudini exagerate (dar uneori parca de ineles) la adresa muntilor pitoresc de inalti de prostie bashtinoasa.
hai sa vedem ce mi-a traznit prin scafarlie:
Extrema de Dreapta (nationalism eugenic): “bai, parca mama prostilor e permanent gravida. zau daca n-ar merita s-o mai ducem la birth-control, sa nu mai puiasca toti prostii, ca prea se inmultesc in progresie geometrica”
Extrema de Stanga (socialism tembeliform-uniformizant): “ce puii mei sa te mai agiti sa faci elite, hai mai bine sa-i lasam pe toti sa fie egali, ca oricum sunt o apa si-un pamant, zau daca nu-si merita prostia”
evident ca ambele sunt exagerari… si ca noi toti ne balacim intr-o corectitudine politica mediocra (in traducere mot-a-mot = de mijloc)
…sau nu? tu ce zici?
din seria “how sick/retarded is that”: ultimul fetish, fratilor! 😀 m-a dat pe spate, am ras ca prostu’ de unu’ singur f’o juma de ora p’aici…
un pic de montaj, un pic de intuneric in sala, imagini proiectate mari pe ecrane, in paralel cu 2 sosii bine alese – si gata, Celine Dion canta live impreuna cu Elvis!
cool stuff…
Fuse si schimbul de carti number doi! Mult mai populat decat primul – si, poate si din cauza asta, mult mai greu de retinut moace noi.
Am revazut cu bucurie parte din moacele (deja) vechi, cu care am apucat sa vorbesc si data trecuta (gigi si ramona, cristian si marie-jeanne, woodyshor, dana, rudy, jolly, alexandra, ionuca) sau cu care n-am reusit sa ma conversuiesc nici atunci nici acum (saddler, andrei), am cunoscut pe domnu’ adi filosofu 😉 (next time we talk) si pe un copil simpatic – stefan (ce link aveai, mai om bun?); l-am revazut cu ocazia asta si pe vladutz (salutare, stimabile!).
Cu cativa oameni de bine am reusit sa mai schimb o vorba, o prostie, un banc porcos, cu altii – mai dau un leu, mai trag odata, la versiunea 3 – revolutions 😉 (cineva a propus ca urmatoarele carti de schimb sa le pashtem sau sa le jucam de-a public-space-invaders). Am vazut pe mesele insuficient intinse de la Carturesti o multime suficienta de carti, din care unele mi-au facut discret cu ochiul iar imprejurul lor toata marea asta de lume vie si pusa pe vorba. Formos. Pacat c-a trebuit sa plec mai devreme si-am pierdut sequel-ul de la Motoare, pe unde n-am mai calcat din vremuri stravechi – mi-ar fi placut sa vad si eu minunea asta de kaizer gogu, care m-a uns azi la inima de numa-numa. Repet – maybe next time 🙂
[ Cetesc la i-dana o lista aproape completa a trupei de duminica, n-o mai reproduc si eu aici, ca redundantza nu se duce de multe ori la fantana. Pun in schimb un mic outlook instantaneu al adunarii (semi)spontane ]
YEPPEEE din nou! De-asta-mi place mie de Google: or fi ei mastodontici, la fel ca M$, dar macar ei LIVREAZA ce promit! La nici 3 zile dupa ce ma anuntzau ca se pregatesc sa lanseze noua interfatza, mult imbunatatzita, mult mai faina (desi si interfatza veche era de top…), uite ca se tin de cuvant! Bravo, mai baieti 🙂
Uite de pilda ce-au facut din batranul “map overlay”:
