Revenind la Picasa si la minunatiile lor, ui’ ce le-a mai dat prin minte: sa bage face recognition… I-au spus, elegant, “name tags”, si poti vedea mai jos o prezentare (dar nu te avanta, Name Tagging nu este suportat deocamdata decat pentru conturile din State…)
Archives for : Tehnicisme
Si, daca tot vorbeam despre noutati de la Google (despre Picasa, ceva mai devreme), hai sa continuam seria: Google tocmai a lansat Google Chrome, browserul lor demult promis. Il iau si eu acum, evident, sa vad ce-i poate pielea.
Si ce vad?
Vad cum CMS-ul facut la HBfx, foarte user-friendly dar foarte processor-unfriendly, care incarca (chiar si din cache) o pagina full cam in 2-3 secunde in browserele normale, se incarca INSTANT in Chrome. Nu-mi vine sa cred, ai zice ca-i aplicatie de windows si ca afiseaza jpg-uri proaste, nu pagini pline de ajax si de javascripturi… exceptional!!
[ am mentionat ca aplicatia se deschide instantaneu, de parca ar ramane undeva rezidenta in memorie? ]
Later edit: dovezi din ce in ce mai clare ca Chrome este construit nu in paralel cu, ci pornind de la Safari: http://www.codeispoetry.org/running/index.php
Tocmai navigam pe Picasa cand, brusc, la 20:20, am observat ca a inceput totul sa mearga mult mai bine (stiti problemele cu paginile de picasa care “inghetau” browserul la trecerea din modul “album” in modul “picture”, de pilda). Upgrade-ul nu se limiteaza numai la asta. Acum sunt organizate altfel si restul linkurilor de sus (cele cu “My Photos” / “My Public Gallery” etc., si in plus a mai aparut si un slider dragutz in dreapta-sus, la fel ca-n programul Picasa pentru calculator, cu care poti schimba usor marimea thumbnailurilor. Very nice. Mai bagati si voi un ochi, sa vedeti ce mai descoperiti… Eventual chiar pe pagina mea 😉
(Stiu, e posibil ca ce-am descoperit eu abia acum sa fie pentru altii o solutie clasica si invechita, dar pe mine m-a amuzat atat idea cat si usurinta cu care si-a facut treaba)
Cine foloseste filtre de polarizare stie ca acestea au o “inele”: unul cu filet, care se fixeaza pe obiectiv, si unul cu zimti pe margine, care se roteste liber (asta e si idea, la fiiltrul de polarizare: sa-l poti roti usor ca sa-ti afli unghiul potrivit pentru ce ai de fotografiat). Problema mea (de care m-am lovit deja de cateva ori pana sa-mi vina idea asta) era ca, uneori, acel afurisit de filet se strange prea tare pe obiectiv, devenind aproape imposibil de scos, mai ales datorita inelului cu zimti, mai mare, si care preia toata forta de desurubare. FRUSTRANT. Asa ca, pentru mine, solutia e de-acum simpla: sa am mereu in cutiuta filtrului un… banal elastic de borcan. De ce? poi cand mai patesc asta (cand mi se mai intepeneste filtrul pe obiectiv), pun elasticul pe banda cu filet, si-n felul asta obtin toata aderenta de care aveam nevoie ca sa-l desurubez.
Inainte transpiram 2 kile de apa cand pateam asta – acum, cu elasticul pus, am desfacut filtrul in 2 timpi si 3 miscari, fara nici un efort. M-am gandit sa mai zic si la altii, cine stie cui mai foloseste… 🙂
De ceva vreme ma roade o nelamurire legata de fotografierea in conditii de iluminare slaba:
ce e preferabil: sa expui corect, renuntand la un ISO mic? sau sa subexpui folosind un ISO mare?
Cu alte cuvinte: atunci cand fotografiezi in lumina slaba, trebuie sa compensezi expunerea. Si cum avantajul primar al fotografiei digitale este faptul ca “poti vedea pe loc ce-a iesit”, gestul reflex este sa crestem ISO cat cuprinde, pentru ca rezultatul de pe displayul camerei sa arate corect expus. Dar cat e de sanatoasa abordarea asta? Nu e mai bine oare sa ramai pe un ISO mai mic, chiar daca aparent poza va iesi mult sub-expusa?
Intrebarile astea m-au facut sa ma gandesc la un experiment cu care sa probez ce se intampla in cazul folosirii limitelor de ISO ale aparatului (in cazul meu: de la ISO100 la ISO1600).
Pentru asta, am facut un set de 6 poze, in urmatoarele conditii: am setat camera pe trepied, am focusat o scena (am trecut apoi focusul pe manual ca sa raman in aceleasi conditii de focus pe parcursul experimentului), dupa care:
1. Am setat ISO100, am setat diafragma pe maxim (in cazul meu, F 1/2.8), si am reglat timpul de expunere in asa fel incat aparatul sa indice o expunere “perfecta” – timpul rezultat a fost de T 1/10.
2. Folosind exact acelasi timp de expunere (T 1/10), am setat ISO 1600 si am compensat din diafragma pana am obtinut aceeasi expunere “perfecta” – diafragma rezultata a fost de F 1/11.
3, 4. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/50 (subexpunere egala in aceste 2 poze)
5, 6. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/100 (subexpunere si mai pronuntata, egala si in aceste 2 poze)
Dupa care am echilibrat din Levels toate cele 6 poze, pe setari identice la fiecare pereche (ca sa nu apara diferente de “interpretare” a imaginii), in asa fel incat sa obtin tot ce se poate obtine cu un minim de prelucrare din pozele facute.
Iata ce a rezultat:
Prima concluzie evidenta ar fi ca:
E mai bine sa tragi cu ISO mic si timp mai scurt (3), chiar daca pe displayul aparatului poza pare subexpusa, decat sa tragi cu ISO mare si timp lung (2), iar pe display poza sa apara ok. Nu numai ca timpul fiind mai scurt poza va iesi mai clara/nemiscata, dar chiar si calitatea imaginii dupa Levels e mult mai buna decat in celalalt caz.
Mai mult decat atat, chiar si exemplul (5), cu timp de expunere si mai bun (T 1/100) arata, dupa Levels, aproape la fel de bine ca exemplul (2). (cu un T 1/80 ar fi iesit identic calitativ, cred).
Ce am invatat de aici: ca uneori e mai bine sa ma bazez in teoria invatzata in felul asta, experimentand, decat sa ma incred in ce-mi arata display-ul aparatului. Experimentati si voi, daca vreti, si-o sa ajungeti la aceeasi concluzie 😉
De cand ma dau mai fotograf (defapt, de cand am invatzat ca e bine sa pozezi in format RAW / CR2), ma tot sacaia o treaba: in Windows nu puteam vedea thumbnailurile imaginilor in formatul asta. Sacaitor de tot. Asta pana am descoperit un mic programel, complet FREE, care face exact asta: integreaza in Shell-ul de Windows exact ce trebuie pentru a putea vedea thumbnailurile acestor imagini. Extrem de util, si complet gratuit!
Programelul se cheama dpMagic CE si-l gasiti aici.
Am mai descoperit ceva interesant pe youtube (nu stiu cat de recent e feature-ul asta, asa ca nu sariti cu “e veeeechi”): la unele filme, cand le bagi in Full-Screen, apare, pe banda de jos, o iconitza noua, in stanga, cu 3 bilutze intercocnectate, sau asa ceva. Daca dai click pe minunea aia, in loc de video ecranul ti se umple cu bubbles, fiecare bubble fiind un “related movie”. Tot screenul asta cu bubbles poate fi mutat in diverse directii, fie cu ajutorul sagetzelelor, fie printr-un simplu drag-n-drop. Iar cand te duci cu mouse-ul peste un bubble, fara sa-i dai click, incep sa apara noi bubbles, relative la / relevante pentru bubble-ul respectiv. Foarte interesant 😉
dap, se pare ca youtube a trecut la “nivelul 2”, in care deja baga reclame in player… care-i pasul urmator, pauza de publicitate? LOL
uite ce-am primit pe messenger:
Cristi imi trimite un link despre un fotograf mai “interesant” care, in loc sa faca panorame clasice, le “proiecteaza” in asa fel incat sa semene cu nishte mici planete, luate parca din ilustratiile Micului Print. Interesant, de vazut 🙂 .
FotoTurism.
Sau cum sa vizitezi locuri indepartate prin ochii turistilor care le-au vizitat deja.
Sau cum sa faci zoom-in pe orice detaliu, daca alt nebun a facut-o deja si si-a pus poza online.
Ceva de domeniul SF-ului, dar care totusi functioneaza. Eram tentat sa va explic mai multe aici, dar mai bine dati un ochi intai in vide-ul de mai jos, ca sa vedeti un demo,
dupa care, daca vi se pare prea exagerat de SF, mergeti si vedeti tehnlologia respectiva la lucru live, aici.
(pe dual-ul meu de 1.87 cu 2GB de RAM si cu placa video dedicata cu 255MB de RAM se mishca destul de greu, deci aveti rabdare cu el)
Later edit:
Zdeto imi zice ca treaba asta e old newz, iar Alecs imi trimite un update, de la TED:
Later later edit:
(tot de la Zdeto) aflu ca exista si un installer, cu ajutorul caruia poti vedea mult mai fain toata tehnologia cu pricina, si ca wikipedia le-a dedicat si ea o pagina.
