Pentru cine a cetit deja asta, fara folos, am gasit si cateva imagini explicative:

Din seria superba cu omuletzul de la ICQ am mai gasit azi (coincidentza :p ) un filmuletz:

Cunosc pe cineva care nu viseaza sa faca bani multi, nu viseaza sa aiba 1000 de angajati, viseaza sa aiba un mic studio de creatie, mic dar puternic, nu atat la gym cat ca echipa entuziasta, plina de miez si dornica de actiune. Pe undeva si eu visez cam la fel… Si cum in discutiile noastre pe tema asta de multe ori a venit vorba de motivare, de ce putem face pentru a ajunge “acolo”, intrebarea mi s-a intiparit si mie in minte… Pana acum am gasit un singur raspuns care sa ma satisfaca, cat de cat, aici.

O sa citez esenta, si te las pe tine sa citesti restul:

People ask me, “How can I get our employees to be passionate about the company?” Wrong question. Passion for our employer, manager, current job? Irrelevant. Passion for our profession and the kind of work we do? Crucial. If I own company FOO, I don’t need employees with a passion for FOO. I want those with a passion for the work they’re doing. The company should behave just like a good user interface — support people in doing what they’re trying to do, and stay the hell out of their way.

Acum cativa ani, cand sor-mea s-a intors impreuna cu omul ei din Danemarca, dintr-o vizita la niste prieteni, le-am facut un surpraiz party ca la carte, iar cuvantul de ordine al zilei a fost “bine te-ai intors, maidanezule”. Glume de autobaza, deh 🙂

Acum cateva minute, dand un ochi pe catastif, am gasit o harta veche a nord-vestului Europei, si, curios, am descarcat-o ca s-o vad completa. Si nu stiu cum, cu coada ochiului, din tot hatzishul ala de nonsensuri am “prins” pe harta aia un cuvant complet out-of-place: DACIA. Unde? Fix in Danemarca! Deci o parte din Danezi sunt Daci? Aia sigur trebuie sa fie maidanezi 🙂 .

Uite si imaginea cu pricina, cu zona respectiva patriotic evidentiata 😀

Incredibil ce frumos si original calareste baiatul asta chitara… Pentru cine a tinut vreodata o chitara in mana, tipul e ori geniu ori eretic.

Noua tehnologie? Economia in plonjon? Caraghiosul de Web 2.0?

Baietii de la rightbrainnetworks au scris un articol foarte interesant pe tema asta… Bine, interesant pentru geeks ca mine care mai dau doi bani pe ce se intampla online. De cetit…

Schimband idea, ma dixtreaza (cu un gust foarte amar) ce se intampla pe piata de munca de peste tot: fuga dupa vise.
– europeanul nu mai vrea la munca de jos, vrea sa plece in tari mai sarace si sa faca acolo fabrici si uzine. de ce sa fie muncitor cand poa’ sa fie manager?
– cum in europa nu mai are cine munci, se face loc pentru roman, polonez si bulgar.
– care la randul lor lasa acasa loc pentru moldovean si chinez.
– care in cele din urma lasa fabricile cele noi ale europeanului fara forta de munca, pentru a veni la munca in romania, in bulgaria, in polonia.
…pana la urma nimeni nu mai munceste, e o goana generala dupa odihna.
si cu totii stim ce genereaza odihna: vise…

Am dat din intamplare peste un filmulet de 6 minute, un fan-film facut de doi tipi, Mark Thomas si Dave Macomber, “pe genunchi, in fundul curtii”. Bine, cel putin asa sustin ei prin interviuri, desi credits la sfarsit listeaza o echipa mult mai mare. Luati si va minunati!

Pentru cine vrea sa afle mai multe, cititi interviul asta (in engleza).

ca sa concluzionez post-ul de mai devreme, cei de la Nokia Club au terminat de strans toate cele 4 comentarii de la cei 4 castigatori ai concursului, si le-au pus pe site 😉 sunt vedeta, am cu ce LOL

Pentru cei la care INCA nu m-am laudat, Nokia Club m-a ales ca unul din castigatorii concursului Cu 3G, totul devine posibil!. Premiul a fost un e61 dragalash shi frumushel, care a si inceput sa-mi inlocuiasca n70-ul cu care m-am inscris initial in Club. Am fost sunat de organizatori ca sa fiu anuntat si dupa vreo 5 zile mi-a sosit curierul la usha, cu pachetul in bratze, nu inainte de a ma suna si el in prealabil (“sunteti acasa? ca vin cu pachetul norocos…”). Iar saptamana ce a urmat am mai primit o vizita, ca sa primesc si garantia la telefon. FRUMOS, din nou, din partea organizatorilor, si din mai ales din partea Nokia Club, carora le multumesc pe aceasta cale.

Pana acum singurul lucru pe care l-as putea reprosa telefonului ar fi lipsa unei camere foto (cum am in abonament cateva ore de videotelefonie incluse, evident ca sunt atent la detalii de genul asta), desi… calul de dar nu se cauta la dintzi (ci, cum ar zice troienii, la burta). Cat pe ce sa ma plang si de lipsa unui touch-screen, dar prezenta tastaturii qwerty si a unui joystick cat se poate de comod (pentru browsing, chiar si in mouse-mode) deja imi inchide gura. Ca pe orice smartphone, am pe el procesor de text, de excell, de powerpoint, browser de net, wlan (extrem de util daca vreau sa descarc aplicatii pentru telefon fara sa-mi mananc cei 33 de MB de trafic din abonament). Cum bine ziceau unii, telefofnul saracul vine echipat cu 53 de functii, ba chiar 54, daca pui la socoteala si telefonia :D.

Netul e plin de poze si de informatii despre el, asa ca articolul asta nu il scriu ca sa fac o recenzie, ci pur si simplu ca sa ma laud :D.