Cum Daniel mi-a intrat intr-un concediu prelungit, si cum oricum vroiam sa-i mai aduc un ajutor acum in primavara, m-am trezit ca trebuie sa grabesc procesul de recrutare a noului junior developer. Ceea ce m-a dus, evident, la site-urile romanesti de profil. De la care primesc zilnic mailuri quasi-ne-solicitate, in care danshii mi se lauda cum isi imbogatesc ei zilnic baza de date cu 1200 de cv-uri noi. Ce nu-mi iese mie la matemoftica e urmatorul lucru: cum naiba apar zilnic 1200 de cv-uri noi intr-o baza de date, cand numarul celor care-si vizualizeaza cv-ul zilnic (indiferent ca e vorba de creare, updatare sau doar vizualizare) nu depaseste in medie 20-30?
Probabil ca toata glagoria mincinoasa are ca scop doar vanzarea de credite pentru vizualizarea, pe bani buni, de cv-uri out-dated de cand bunica-fata-mare. Adica dai niste sume nesimtite de bani ca sa vezi datele de contact de pe un CV, dupa care suni la desperatul care – chipurile – vrea un job, doar ca sa-ti raspunda o voce acrita si mirata ca “eu am job solid dom’le, de ce ma deranjezi? aaa de pe internet? haaa da’ alea-s vechi, bey, nici nu stiu de ce mai tin cv-ul acolo. cred ca de lene sa-l sterg”.
Vorba unui capitan din armata: gust amar, gust amar…
