De ceva vreme ma roade o nelamurire legata de fotografierea in conditii de iluminare slaba:
ce e preferabil: sa expui corect, renuntand la un ISO mic? sau sa subexpui folosind un ISO mare?
Cu alte cuvinte: atunci cand fotografiezi in lumina slaba, trebuie sa compensezi expunerea. Si cum avantajul primar al fotografiei digitale este faptul ca “poti vedea pe loc ce-a iesit”, gestul reflex este sa crestem ISO cat cuprinde, pentru ca rezultatul de pe displayul camerei sa arate corect expus. Dar cat e de sanatoasa abordarea asta? Nu e mai bine oare sa ramai pe un ISO mai mic, chiar daca aparent poza va iesi mult sub-expusa?
Intrebarile astea m-au facut sa ma gandesc la un experiment cu care sa probez ce se intampla in cazul folosirii limitelor de ISO ale aparatului (in cazul meu: de la ISO100 la ISO1600).
Pentru asta, am facut un set de 6 poze, in urmatoarele conditii: am setat camera pe trepied, am focusat o scena (am trecut apoi focusul pe manual ca sa raman in aceleasi conditii de focus pe parcursul experimentului), dupa care:
1. Am setat ISO100, am setat diafragma pe maxim (in cazul meu, F 1/2.8), si am reglat timpul de expunere in asa fel incat aparatul sa indice o expunere “perfecta” – timpul rezultat a fost de T 1/10.
2. Folosind exact acelasi timp de expunere (T 1/10), am setat ISO 1600 si am compensat din diafragma pana am obtinut aceeasi expunere “perfecta” – diafragma rezultata a fost de F 1/11.
3, 4. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/50 (subexpunere egala in aceste 2 poze)
5, 6. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/100 (subexpunere si mai pronuntata, egala si in aceste 2 poze)
Dupa care am echilibrat din Levels toate cele 6 poze, pe setari identice la fiecare pereche (ca sa nu apara diferente de “interpretare” a imaginii), in asa fel incat sa obtin tot ce se poate obtine cu un minim de prelucrare din pozele facute.
Iata ce a rezultat:

Prima concluzie evidenta ar fi ca:
E mai bine sa tragi cu ISO mic si timp mai scurt (3), chiar daca pe displayul aparatului poza pare subexpusa, decat sa tragi cu ISO mare si timp lung (2), iar pe display poza sa apara ok. Nu numai ca timpul fiind mai scurt poza va iesi mai clara/nemiscata, dar chiar si calitatea imaginii dupa Levels e mult mai buna decat in celalalt caz.
Mai mult decat atat, chiar si exemplul (5), cu timp de expunere si mai bun (T 1/100) arata, dupa Levels, aproape la fel de bine ca exemplul (2). (cu un T 1/80 ar fi iesit identic calitativ, cred).
Ce am invatat de aici: ca uneori e mai bine sa ma bazez in teoria invatzata in felul asta, experimentand, decat sa ma incred in ce-mi arata display-ul aparatului. Experimentati si voi, daca vreti, si-o sa ajungeti la aceeasi concluzie 😉
