Archives for : April2007

si totusi imparatul umbla dezbracat…

asemanari…

sunt singurul care le observa?
(mister geoana are blog… via zoso)

geoana_bush.jpg

punctuatie

vad ca zilele astea am facut o fixactie pe corectitudine.

asa ca de data asta o sa scriu despre punctuatie. nu despre lipsa majusculelor 😀 ci despre ceva mult mai grav: despre cei de pe tastatura carora lipsesc semnele de punctuatie.

wat’s up with that? poi cam e “up”… adica in pom. scriam, mai demult, despre cum accentul (sau lipsa/deformarea lui) poate genera situatii nu numai hilare ci si total aberante. cam acelasi lucru se intampla si cu punctuatia. daca ai cetit articolul la care fac referire, o sa intelegi despre ce e vorba.

acum, sa vedem cam cine si sub ce justificare comite pacatul de-a ucide virgula si punctul: sunt (prea multi) cei care, dintr-o autosuficientza care spune multe, refuza sa iasa din carapacea propriului intelect, refuza sa se puna in pielea interlocutorului, imaginandu-si ca daca ei GANDESC ceva, acel interlocutor o sa ghiceasca precis la ce se gandeau ei, si deci va intelege riddle-ul agramat pe care ei, din lene, il trimit atat de trunchiat.

nu e vorba, ca genul asta de atitudine il gasesc, mult prea des, si in viatza de zi cu zi: intreb pe cineva “cum ajung in locul cutare?” si mi se raspunde: “poi din Unirii faci dreapta, apoi prima la stanga si ai ajuns!” HELLO? din Unirii? care coltz? dreapta cand esti cu fatza in ce directie? etc.

oameni buni, aveti mila de noi, cetitorii vostri de messengere sau de mailuri: NU SUNTEM TELEPATI!! nu avem de unde sti la ce se gandesc domniile voastre, si nici cu enigma n-am invatzat inca sa lucram!

Aratati-ne un pic de respect si folositi naibii punctuatia! macar un minim! e UN CHIN ca, atunci cand esti atent la mai multe lucruri, sa stai sa descifrezi din indolentza a 70% din cei care-ti scriu…

homo sapiens anglofonus / analfabeticus

Un articol de-al lui Alex imi aduce aminte, frumos punctat, de niste dureri mai vechi de-ale mele. E vorba de incapatanarea cu care unii, fie din prostie, fie din lipsa de vocabular, fie din cabotinism, se incapatzaneaza sa stalceasca limba romana.

(nu, in afara de paranteza asta n-am sa sciu nimic despre fenomenul pruteanu)
(da, o sa preiau inevitabil si un pic din ce-a zis Alex)

1. Ar fi inainte de toate importurile ingalate de expresii din limba engleza:

– Face sens (makes sense) (top of the cream!)
– E ok/fain cu mine (it’s ok/fine with/by me) (la fel de raspandit, desi mi se pare cel mai cretin din toate)
– In alte stiri (in other news) – asta e pricless, n-o mai auzisem
– Fii un aducator! (be a go-getter)
– Fii un jucator de echipa! (be a team-player!) (huh? asta de fiecare data ma lasa perplex)
– Am sustinut o grea lovitura (we sustained a heavy hit) (self-explanatory)
etc.

Toate astea sut expresii aduse aici culmea, nu de englezi cu probleme la traducere, ci de expati romani, dornici sa epateze prin nivelul la care au ajuns sa fie asimilati de culturile adoptive. Vezi-doamne, atat de mult m-a marcat traitul dincolo incat nici dupa 5 ani de la intoarcerea in tara nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele supte la sanul mamei.

Faza e ca nu avem atat de multi expati. Avem in schimb turme intregi de imitatori dornici (mai mult sau mai putin constient) sa creeze in jurul lor acelasi gen de aura exotica.

2. Cealalta categorie de greseli este mult mai… bashtinoasa:

Vorbesc mai ales de trei dintre ele, care-mi tortureaza auzul zi de zi in Bucurestiul asta mare. Ce ma doare cel mai tare e ca le aud la niste oameni pe care ii pretuiesc mult, si de la care ma astept la macar un pic de atentie cand vorbesc…

Decât (confundat cu “numai”, sau folosit fara siamezul lui, “nu”). Aud peste tot exprimari de genul “am vazut decat un film” (corect ar fi “nu am vazut decat un film” sau “am vazut doar/numai un film”). Si intreb: mai, tu esti de prin provincie? e un regionalism, greseala asta? Ca sa stiu daca te mai corectez sau daca o consider ca parte din exotismul tau lingvistic. Raspunsul nu e niciodata clar, tocmai pentru ca persoana in cauza comite greseala deci nu o percepe ca pe o greseala.
– “…mai imi…” (Nu mai imi amintesc, in loc de Nu imi mai amintesc, de pilda). Asta am cautat-o si prin gramatici, si n-am gasit mare lucru care sa-mi confirme sau sa-mi infirme banuielile. Pur si simplu mi se pare mult mai ne-educata si deranjanta la auz prima varianta (mai imi)
dintr-ashtia (dezacord specific luncii Dunarii, de genul “am mancat o capshuna dintr-ashtia/dintr-ashtilea coapte). La inceput am crezut ca Bucurestiul e plin, pur si simplu, de olteni. Dar nu e asa. Pur si simplu fie lumea e comoda fie vrea sa para interesanta, chiar nu-mi dau seama de la ce ni se trage.

Da, stiu, sunt subtilitati, dar faza e ca eu am fost crescut intr-un mod care a avut ca rezultat zgarierea timpanului cand aud faze de-astea. Ador un limbaj colorat, viu, plin de greseli intentionate (poate o sa scriu odata un pic si despre aculturatia inversa), imi place o “greseala” atunci cand stiu ca ea a fost comisa intentionat. Nu-s nici pe departe un purist, ba mai mult, am hau-rile mele in cultura, si cu toate astea uite ca ma dor zilnic timpanele cand aud asa ceva.

Aberez? (Alex o sa spuna ca “nu”, dar eu va intreb pe restul…)

(nu) ne-am vazut la lansarea CS3

Mda, m-am intosc ceva mai devreme de la mega-lansarea Adobe CS3 in Romania, la Romexpo. Cautand sala impreuna cu Rich, am vazut un tip fugind de mama focului, ca scapat din ghearele mortii. L-am intrebat de lansare – ne-a raspuns, livid la fatza, unde este sala cu pricina, comentandu-ne “eu n-am mai rezistat, m-a doborat Hasegan!”. Deja amuzati, am ajuns la fatza locului, unde ma asteptam sa vad un mega-event, pe masura gigantului software. Asta era pe la 12, ca n-am reusit sa ajungem mai devreme.

Cand colo, ce sa vezi:
– oameni de la catering strangand deja mesele desi mai erau vreo 2 ore de “event” (un fel de “gata, hai, mai stati mult? – oare pe-afara se practica genul asta de grosolanii??)
– cateva fetze mai “occidentale” (banui ca erau shpikerii de la Adobe care-au cuvantat de dimineatza)
– si, marele event: o sala ticsita de (presumably) designeri, intr-o stare catatonica, complet doboratzi de monotonia ucigasha a d-lui Hasegan care, de la un pupitru aproape invizibil, mormaia saracul (peltic – sau sonorizare de cacao) scripturile de prezentare pe care a fost pus sa le mormaie (am inteles de la unul din organizatori ca asa functioneaza treaba: speakerului i se da o suita de scenarii, excesiv de stufoase, pe care el trebuie sa le acopere ca prezentare, punct cu punct)

27042007480_5001.jpg

Asta au inteles romanashii nostri dintr-un event care ar fi trebuit sa fie fulminant: o prezentare plicticoasa pana la isterie a unor features pe care 99% din cei prezenti acolo deja le stiau pe de rost.

Ziceam c-am ajuns acolo pe la 12, si-am stat cam o ora. In program scria ca in intervalul respectiv era programat un mic public-jam – interactiune cu sala, intrebari, critici, ma rog, viatza, domnule, viatza, nu chestii supte din deget! Cum s-a manifestat asta? Repet, ca pe vremea lui ceashca: cu un public complet doborat moraliceste de monotonia unui discurs care era orice numai interactiv nu.

Fireste, mi-am pus intrebarea: de ce stau toti oamenii astia gata sa atipeasca, de ce nu misca nimeni un deget sa rupa monotonia, ce asteapta? Raspunsul pe care mi l-am dat singur a fost unul deprimant: se astepta, de fapt, la coada la pomana cereasca – decernarea celor 3 pachete promise de organizatori. Din ce-am inteles, castigarea unui pachet era conditionata de prezentza in sala la momentul tombolei. Ei, cine sa rateze SINGURUL moment interesant al lansarii? Cine sa rateze mega-shansa de-a economisi miile de EUR? Nimeni, evident… Asa ca au stati dragii mei de colegi si-au inghitzit la plictis pe paine pana li s-a acrit.

Noroc cu Rich care s-a prins ca la Baneasa se dadeau avioanele cu burta-n sus, asa ca, in doua randuri, am iesit de la conferintza sa vedem si ceva interesant pe ziua de azi: eurofighterul-vedeta, care ne-a aratat burtica lui argintie prin jurul antenei de pe casa scanteii (rich, astept pozele :))

Dupa care, cand am intrat iar in monotonia aia exasperanta, am mai tras cateva poze la repezeala si am decis scurt ca nu vrem sa continuam sharada asta de-a astepta pomana tombolei, si-am intins-o.

27042007482_500.jpg

Acum, de curiozitate, m-am uitat pe site-ul evenimentului. Evident ca, in timp ce la NY lansarea se transmite live, in Romania nici macar castigatorii n-au fost publicati inca, dupa mai bine de 2 ore de la incheierea evenimentului. Cred ca cei de la Adobe si-au zis saracii, dupa fiasco-ul asta: “mai bine mai asteptam inca 18 ani pana sa venim la astia… astia inca dorm pe ei, ce pisici sa le vindem??” Cum naiba mai rezista Romexpo cu stilul asta comunist de-a organiza evenimente, sincer nu stiu…

Noah, asta fuse. Scurt si plicticos. Care-ati mai fost pe-acolo, cu ce impresii v-ati intors? Cine-au fost cei 3 norocosi? Cum vi s-a parut “mega-eventul”?

ne vedem la lansarea CS3!

soon…

Desktopography

De la Mihai aflu despre Desktopography, expozitie virtuala de desktop-images duse la nivel de arta. Cu un fundal sonor pe masura, e ceva ce merita vazut, daca vrei sa-ti inseninezi un pic ziua. De remarcat ca prefer sa pun asa ceva pe blog, si nu sa trimit ca mass-mail…

desktopography.jpg

Ultima ora – in tzara lenei se moare de munca!!

La Circ …
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Si …
Acrobatul nu s-a mai sculat …

Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat …
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat …
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat …

A murit o fiintza umana. Lucru sfasietor pentru cei ramasi in urma ei. Condoleantze. Aici ar trebui sa se incheie subiectul, daca nu din buna-crestere, macar din respect pentru durerea lor. Dar nu, romanul trebuie sa inghita gargantuelean orice rahat caramelizat care i se baga pe gat.

CAND AM TRECUT ASA DE USOR DE LA “IN ROMANIA NIMENI NU MAI MUNCESTE DAR TOTI VOR SALARII EUROPENE” LA “IN ROMANIA SE MUNCESTE PANA LA EPUIZARE“???

HELLO???

Pana mai deunazi ne dadeam cu totii cu capul de pereti, ca nu mai are cine sa munceasca in tara asta, ca au plecat toti la capshuni sau la oxford, ca ramanem o tara de pensionari si de copii ingalatzi in lene. Pana mai deunazi lipsa fortei de munca bine calificate era la ordinea zilei. Cohorte de domenii de activitate si de servicii se scumpesc spiralant si mirobolant pentru ca totul se “autsurseaza” (se trece prin 7 maini, si prin tot atatea comisioane). De ce? Poi e simplu: pentru ca nu are cine munci in tzara asta. Asta era realitatea cruda pana mai deunazi.

De ieri realitatea asta s-a intors la 180*: trebuie sa tragem semnale de alarma gregar-revolutionare, sa nu mai muncim atat ca spartii, ca uite, cadem pe capete de la atata munca.

AM RAMAS SINGURUL CARE VEDE RIDICOLUL FORTAT AL FAZEI??? Nu e pacat de durerea oamenilor alora, sa le transformam durerea in circ national? Si inca pe o tema care, intr-o tara normala, ar fi subiect de bancul anului!! (“in Romania se moare de la munca! hahahaha”) Si totul pornind de la prezumtzia zemos-scandalagioaica a unui medic legist pus pe celebritate la minut si de la spalatul pontic pe maini al colegilor. Fara o analiza, fara un argument.

De comportamentul mass-media de zilele astea ce sa mai zic… Gregar – de – turma – la – gramada… La noi stirile nu se mai verifica, orice material de tabloid capata putere de shtire doar pentru ca e printat? trec peste felul in care de multe ori aud aceeasi stire repetata la nesfarsit cu aceleasi erori gramaticale. Oameni de presa, voi mai filtrati ceva din ce dati in unda? Sau indolentza v-a astupat si ultimul por de profesionalism?

IN TZARA LENEI SE MOARE DE MUNCA!! Daca eram in Japonia, asta nici macar nu mai era shtire. Acolo, intr-adevar, overworkingul e o problema. La noi? HA! Stirea asta a avut atata ecou TOCMAI pentru ca Romania e chiar ULTIMA tara in care te astepti ca cineva sa moara de la prea multa munca. DA, din perspectiva asta, e mega-shtire. E ca si cum ai zice “un tzigan s-a autodenuntzat, in Germania”. Genul asta de ridicol face tabloidele. Si despre exact genul asta de ridicol vorbim si in cazul asta. Repet, pacat de suferinta oamenilor ramasi s-o planga pe Raluca, ajunsi numar de circ mediatic…

Mda, daca stai stramb si judeci drept, munca ucide. Pe cine nu se fereste suficient de ea. Cam asta e mesajul zilelor pe care le traim. Dar e un mesaj nou? Mai sa fie, mie mi se pare ca de la repolutie incoace nu prea am invatzat un cuvant simplu: harnicia. Daca in firma unde lucra saraca fata munceau mai multi, poate ea nu mai avea atatea de facut, si nu se mai stingea in floarea varstei.

Titlul stirii nu ar fi trebuit sa fie “Raluca a murit din prea multa munca” ci “Pe Raluca au ucis-o lenea si indiferenta colegilor sai“.

Tragem semnale de alarma? Pentru cine? Batranii aveau o vorba pentru ce se intampla zilele astea: “BATE TOBA PENTRU SURD!”.

TARE as vrea sa ma insel si, din toata campania asta, cine are urechi de auzit, sa auda. Dar nu vad minunea asta…

[ cauta pe google Raluca+epuizare si vezi de ce se moare de fapt in romania… ]

Later edit: am gasit, in sfarsit, inca o minte ceva mai sanatoasa, care are curajul sa demitizeze un pic toata povestea asta:

Pe cat de cumplit suna, cred ca Raluca este principala vinovata in acest caz. Iar prietenii, sefii sau colegii ei au vina morala de a nu fi observat nimic, sau a nu fi facut nimic, dar asta e tot.

Viata ne apartine, si facem ce vrem cu ea. Raluca, din pacate, a luat o decizie care nu a fost cea buna. Dar macar sa invatam si noi ceilalti ceva din aceasta tragedie….

(in sfarsit,) mobila de la ikea

DA. Am reusit! Evident ca n-am gasit chiar TOT ce vroiam (un birou mai masiv si unul mai slim), asa ca, in disperare de cauza, am luat doua mai masivutze, dar frumushele foc oricum. In sfarsit, am renuntat la masa batraneasca pe care mi-am dus veacul aproape un an de zile. Acum am si eu un birou frumos amenajat, care chiar seamana a birou, nu a camera de zi. Ansamblarea mi-a luat 3 ore si ceva – cam o ora / bucata. Si da, asa cum am promis, poze:

(exact in ordine cronologica, de la sosirea cutiilor, apoi cateva poze cu fostul birou, urmate de cateva cu ansamblarea si la final – produsul… aaa… final 😀 )

mobila_ikea_01.jpg mobila_ikea_02.jpg mobila_ikea_03.jpg
mobila_ikea_04.jpg mobila_ikea_05.jpg mobila_ikea_06.jpg
mobila_ikea_07.jpg mobila_ikea_08.jpg mobila_ikea_09.jpg
mobila_ikea_10.jpg mobila_ikea_11.jpg mobila_ikea_12.jpg
mobila_ikea_13.jpg mobila_ikea_14.jpg mobila_ikea_15.jpg
mobila_ikea_16.jpg mobila_ikea_17.jpg mobila_ikea_18.jpg
mobila_ikea_19.jpg mobila_ikea_20.jpg mobila_ikea_21.jpg
mobila_ikea_22.jpg mobila_ikea_23.jpg mobila_ikea_24.jpg

Probleme IKEA

Sunt in IKEA, pe o bancutza. Imi astept taxi-ul, langa 3 pachete babane. De ce taxi? Pentru ca la linia erotica m-au super-asigurat ca firma-partenera de transport ma poate duce imediat cu mobila in oras. Evident ca NU e asa. Transportatorii, super-draguti si atenti, ma asigura ca serviciile lor sunt over-night. Adica next-day delivery. Doamna in charge ma invita, in ultima instanta, sa astept o cursa de noapte. Sa nu exageram totusi… Noroc cu o doamna la fel de dragutza de la IKEA de data asta, care, cu scuzele de rigoare, mi-a gasit un taxi – papuc. Pe care, dupa cum ziceam, inca il astept… Promit sa revin cu poze, dupa ce montez ce-am luat azi… Asta DACA mai ajung acasa…