Si n-am fost decat 3 oameni, cu totul (eu, Sorin Calin si Rebeca Pop – colegi de la cursul foto)… pacat 🙁

Eu si cu Sorin am fost acolo la 9, peste vreo 15 minute a aparut si Rebeca, si cum nu parea sa mai existe si alti “nebuni”, am intrat. Un bilet de student – 3RON, unul intreg – 6RON. Fotografiatul in aer liber – permis si gratuit. Fotografiatul prin putinele casutze deschise – interzis, nici macar cu bani n-ai voie sa le pozezi, ca se emotzioneaza moashtele de la atatia fotoni blitzoshi si li se ofilesc trandafirii bunditzelor expuse. Whatever…

Ne-am imprietenit chiar de la intrare cu un suflet de matza iubaretz de oameni, care s-a lipit apoi de noi ca un catzel si ne-a urmarit prin tot muzeul, calarindu-ne si cuibarindu-se in noi de fiecare data cand prindea ocazia (drept pentru care toate tzoalele mele trebuie sa intre la masina de spalat, ca-s pline de labutze nesimtite de pisoi murdarici). Cu greu m-am abtinut sa nu-l iau cu mine acasa, atat de simpatic era, dar m-am gandit ca acolo e viatza lui si cine-s eu sa i-o dau peste cap?… Oricum, o sa-l vedeti prin pozele pe care le-am pus deja online pe picassa, aici.

In rest… ceatza (sufiicient de multa cat sa nu poti poza prea bine casele mai mari, suficient de putzina cat sa nu poti obtine niste efecte mai faine cu foggy/misty stuff), multa umezeala (mare atentie pe sub copaci, pe care cea mai mica adiere ii scutura de apa drept in camerele noastre), destul de multi turisti nebuni, adusi cu autocarele (niste nordici si niste spanioli satui de capshuni romaneshti probabil).

Am bananait pe-acolo, catand unghiuri si timpi si incadrari pana pe la vreo 11 si ceva (clasicele 2 ore, deci) dupa care, inghetzatzi, ne-am imprashtiat ca potarnichile.

Cam asta fuse… La parada facusem o observatie: ca daca numarul de participanti o tine tot asa de la intalnire la intalnire (in constanta scadere) probabil ca la urmatoarea o sa fim 2-3 oameni. Am avut gura aurita, chiar asa a fost. Ma intreb ce-o sa fie la urmatoarea…

Eros

(o parte din poze mai jos, restul aici.)

Da, a trecut.

Frumoasa. Ma refer mai ales la vreme care a tinut cu noi. In rest, glagoria bolborositoare din difuzoare, referitoare la mareatza si creatza armata romana, mi-a adus aminte de exact aceleashi texte sforaitoare pe care le primeam si noi in armata, despre “dotarile exceptionale etc yadayada” in timp ce pe butonii “mantãilor” de pe noi distingeai clar stema romaniei comuniste si anagrama “R.P.R.” (pentru cine a deschis televizorul mai tarziu, RPR = Republica Populara Romania – denumirea Romaniei dinainte de a fi RSR – Republica Socialista Romania). Yeah, whatever.

Despre plimbarica: ne-am intalnit, colegi de la cursul foto, in jur de 10 in fatza la Biserica Manastirii Cashin – Raluca, eu, Horia si Alex Racovita. Pe la si jumate am pornit spre locul faptei, nu inainte de-a culege de pe drum inca doua colege de curs al caror nume, spre rushinea mea, imi scapa. Mai tarziu am reusit sa ne intalnim si cu Andrei, asa ca putem spune c-am fost o mica gashca. Gashca pusa pe pozat, bineinteles 😀 .

Ma rog, am tzopait mai mult decat am pozat, pentru ca shoseaua cu pricina era tivuita (sau mai bine sa zic stivuita?) cu oameni printre care era destul de greu sa mai pozezi ceva. Chiar si-asa, tot am plecat de-acolo cu cateva poze. Dintre care cea mai haioasa, pentru mine, e cea pe care-am setat-o ca si coperta a albumului de pe picassa (pozele facute de mine le gasiti aici)

La sfarsit, cand s-au rupt cordoanele de ordine, am reusit sa mai surprindem un mic convoi cu “left-overs” (masini militare ramase la coada, cel mai probabil ca rezerve, ca in romania nu stii niciodata daca-ti mai porneste tancul dimineatza inainte sa pleci la serviciu). Asa ca ne-am bagat printre fieratane si-am mai tras o partida de poze si pe-acolo. Dupa care, evident, ne-am dus sa imortalizam (ce limba forestieraaaa! !) si arcul de triumf, ocazie cu care l-am “prins” si pe moshulica la pozat (am inteles ca e nelipsit, an de an, asa ca la anul, daca mai traieste, poate-l iau la un vin fiert si la descusut).