De ceva vreme ma roade o nelamurire legata de fotografierea in conditii de iluminare slaba:
ce e preferabil: sa expui corect, renuntand la un ISO mic? sau sa subexpui folosind un ISO mare?
Cu alte cuvinte: atunci cand fotografiezi in lumina slaba, trebuie sa compensezi expunerea. Si cum avantajul primar al fotografiei digitale este faptul ca “poti vedea pe loc ce-a iesit”, gestul reflex este sa crestem ISO cat cuprinde, pentru ca rezultatul de pe displayul camerei sa arate corect expus. Dar cat e de sanatoasa abordarea asta? Nu e mai bine oare sa ramai pe un ISO mai mic, chiar daca aparent poza va iesi mult sub-expusa?
Intrebarile astea m-au facut sa ma gandesc la un experiment cu care sa probez ce se intampla in cazul folosirii limitelor de ISO ale aparatului (in cazul meu: de la ISO100 la ISO1600).
Pentru asta, am facut un set de 6 poze, in urmatoarele conditii: am setat camera pe trepied, am focusat o scena (am trecut apoi focusul pe manual ca sa raman in aceleasi conditii de focus pe parcursul experimentului), dupa care:
1. Am setat ISO100, am setat diafragma pe maxim (in cazul meu, F 1/2.8), si am reglat timpul de expunere in asa fel incat aparatul sa indice o expunere “perfecta” – timpul rezultat a fost de T 1/10.
2. Folosind exact acelasi timp de expunere (T 1/10), am setat ISO 1600 si am compensat din diafragma pana am obtinut aceeasi expunere “perfecta” – diafragma rezultata a fost de F 1/11.
3, 4. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/50 (subexpunere egala in aceste 2 poze)
5, 6. Folosind aceleasi setari de ISO si de diafragma, am repetat cele 2 poze, de data asta cu un timp de expunere de 1/100 (subexpunere si mai pronuntata, egala si in aceste 2 poze)
Dupa care am echilibrat din Levels toate cele 6 poze, pe setari identice la fiecare pereche (ca sa nu apara diferente de “interpretare” a imaginii), in asa fel incat sa obtin tot ce se poate obtine cu un minim de prelucrare din pozele facute.
Iata ce a rezultat:
Prima concluzie evidenta ar fi ca:
E mai bine sa tragi cu ISO mic si timp mai scurt (3), chiar daca pe displayul aparatului poza pare subexpusa, decat sa tragi cu ISO mare si timp lung (2), iar pe display poza sa apara ok. Nu numai ca timpul fiind mai scurt poza va iesi mai clara/nemiscata, dar chiar si calitatea imaginii dupa Levels e mult mai buna decat in celalalt caz.
Mai mult decat atat, chiar si exemplul (5), cu timp de expunere si mai bun (T 1/100) arata, dupa Levels, aproape la fel de bine ca exemplul (2). (cu un T 1/80 ar fi iesit identic calitativ, cred).
Ce am invatat de aici: ca uneori e mai bine sa ma bazez in teoria invatzata in felul asta, experimentand, decat sa ma incred in ce-mi arata display-ul aparatului. Experimentati si voi, daca vreti, si-o sa ajungeti la aceeasi concluzie 😉
Salut,
Tin sa precizez ca 2 arata mai bine decat 3 (contrar concluziei tale). Mi se pare oarecum normal, deoarece pierzi mai multi pixeli in urma subexpunerii cu 2 pasi decat ii pierzi la un ISO mare, in urma zgomotului. Ba mai mult, foto 2 are mai mult sharp chiar si decat foto 1 (datorita F11),marele ei dezavantaj fiind, totusi, zgomotul de culoare. Intrebarea care ramane sa ti-o pui este: cat sharp mai ramane in urma eliminarii zgomotului. Pana atunci, insa, in cazul aparatului tau, 2 imi pare mai bun decat 3.
(Poate o varianta optima este un iso 200 cu F5.6)
iso 1600 mi se pare o setare de disperare maxima, rezervata doar pentru poze care trebuiesc facute neaparat in scop documentar. La iso 1600, din cate stiu peste zgomotul foarte mare intra in functiune automat noise reduction asa ca nu poti avea un rezultat concludent iar imaginea sigur este afectata. daca ai si un timp lung, desigur zgomotul creste!
Cred ca un test interesant ar fi intre iso 100 si iso 400, asta este ceea ce consider eu iso maxim 🙂
Oricum, intrebarea ta nu este cu raspuns unic: depinde daca destinatia pozei permite mai mult sau mai putin zgomot, daca are subiectzi in miscare sau natura moarta, daca ai la dispozitie tripod sau macar ceva pe care sa sprijini aparatul etc!
2.8 / 10 / 100
CLAR
URASC ISO
Nu prea sunt de acord cu tine.
În primul rând trebuie să-ți cunoști limitările aparatului din dotare.
Al tău (dslr sau nu) la 1600iso probabil este limita superioră și rezultatele sunt dezastruoase, normal.
Trebuie să știi că ce e pe ecranul minuscul nu prea se pupă cu poza blown wide open pe calculator.
Apoi dacă foloseÈ™ti iso-ul cel mai mic È™i un timp de expunere mare te limitezi la fotografie indoor statică È™i bazată pe trepied. Nu prea te văd la petreceri cu camera, trepiedul È™i direcÈ›ii “nu respiraÈ›i 1/11 secunde până facem poza”:P
Pentru o expunere corectă se caută un raport între iso,timpul de expunere și f.
Rezultatul cel mai bun este cu un iso care nu distorsionează excesiv imaginea (la tine probabil un 400/800) combinat cu un f/1.8 și un +1/50 (la mine e cel mai mic timp care nu produce imagini mișcate).
Dacă totuși dracul este chiar așa de negru, poți încerca flashul onboard/separat cu un diffuser home made.
Eu pentru indoor folosesc o carte de vizită prinsă cu un zgârci de flash pentru o lumină mai blândă.
Spor.
Intai un raspuns destinat tuturor: NU sunt fan ISO1600, din contra. Testul este facut LA EXTREME tocmai pentru a intelege aceste extreme. Nici nu vreau sa mai iau in calcul de-acum incolo un iso mai mare de 400, EVER.
acum:
@Stefan: depinde la ce te uiti… In zonele mai luminate, e evident ca 3 arata mai bine decat 2. In zonele mai intunecate, e evident ca 2 arata mai bine decat 3. Dar in urma experimentului am invatat ca, la rezultate aproximativ similare, un ISO 100 cu diafragma mare imi da un timp de expunere folosibil cu aparatul din mana, pe cand un ISO prost ma limiteaza la trepied. Numai asta, si mi se pare un argument solid pentru ce ziceam…
@oana: corect, ISO1600 as folosi doar daca e musai sa nu pierd o scena – dar niciodata pentru FOTOGRAFIE. Sper sa-mi fac zilele astea timp sa refac studiul, de data asta cu ISO 100, 200 si 400.
@seremi: problema nu era “ce e mai bun” (ca asta se stie) ci ce sa folosesti cand ai lumina f. slaba 😀 am impresia ca n-ai citit foarte bine articolul 😉 …
@alexandru savu: nu prea esti de acord cu mine, dar ma aprobi pas cu pas LOL. experimentul l-am facut SI ca sa aflu limitarile aparatului… ocazie cu care am invatzat si ca ce e pe ecranul minuscul nu prea se pupa cu poza blown wide open pe calculator LOL. apoi, repet: in urma experimentului am invatzat ca decat sa fac ce mi-ar arata aparatul (sa folosesc un ISO mare cu timp de expunere lung, ca sa dea bine pe display), mai bine folosesc un ISO mai bun, cu aparatul din mana, chiar daca nu da grozav pe display: acum stiu ca pot recupera decent din Levels. si tu pari sa nu ma fi inteles bine 🙂
Eros, permite-mi sa te contrazic.
Uita-te la cadrul 2 – un iso 1600 expus corect arata acceptabil si il poti folosi (web sau print) fara probleme, pe cand cadrele 3 si 5 (iso 100 subexpuse) se apropie ca noise dar au probleme la zonele intunecate (detalii lipsa), culorile sunt deja foarte greu de readus la aspectul real, etc.
Concluzia 1: E mai bine sa folosesti iso mare si sa expui corect, decat sa folosesti iso mic si sa subexpui mult.
Concluzia 2: Daca subexpui, corectarea imaginii in softul de developare a RAW-urilor va duce la aparitia pronuntata a noise-ului
O alta tehnica care te ajuta cand tragi RAW – “expose to the right” – asta inseamna sa supraexpui imaginea (cat? depinde de subiect – atat cat sa nu arzi highlight-urile prea tare), pe care o vei corecta ulterior la developare (nu cu DPP de la Canon), obtinand astfel noise mai putin.
Atentie, histograma de pe ecranul aparatului se bazeaza pe un JPG micsorat, chiar si in cazul in care trageti RAW. Este vorba de JPG-ul embedded in RAW pentru preview.
Oricum f/11 si 1/10 nu sunt niste setari realiste decat daca vrei sa faci asta (cauti profuzime mare de camp… sau vrei ca subiectul sa iasa miscat in cadru). Altfel, in functie de focala pe care o foloseai, cu iso 800 puteai sa tragi din mana un cadru perfect folosibil la 1/80 si f2.8.
Nu stiu de ce va feriti voi asa tare de iso 800 si 1600. Si mai ales in cazul unei “fotografii” – lipsa noise-ului nu e tot ce conteaza in cazul unei imagini bune. Un iso 800 expus corect se poate afisa pe web si tipari fara probleme.
Pentru mai multe detalii despre chestiile de mai sus bazati-va pe prietenul tuturor – Google.
E ok experimentul tau, si ma bucur ca ni l-ai impartasit si noua. Acum fiecare poate sa traga concluzii diferite, dar e bine cand faci experimente d’astea cu sculele tale, pt. ca te ajuta in primul rand pe tine.
Si eu imi amintesc ca am experimentat cu aparatu meu si cu Pelengu de 8mm, de mi-a venit rau, pana sa gasesc acel “sweet spot” care-mi permitea sa am maxim de sharpness si de profunzime. Ma rog, eu am de-a face cu o chestie masiva din metal, ruseasca si cu setari manuale, deci 2 iesite din fabrica nu functioneaza la fel :))
In fine, eu de fapt altceva vroiam sa zic. Pentru mine ISO asta se traduce in felul urmator. ISO mare = big noise = big speed = handheld panos.
Daca trag de pe trepied, atunci imi permit un iso mic si timp mai mare de expunere dar toata treaba sta in gasirea unei balante optime intre acesti factori: iso, timp expunere, lumina disponibila, genul de scena. Adica ma refer la faptul ca setezi intr-un fel cand pozezi o floare si in alt fel cand pozezi niste manifestanti si esti fugarit de politie 😉
Ca veni vorba de expose-to-the-right:
http://www.luminous-landscape.com/tutorials/expose-right.shtml
(unul dintre site-urile mele preferate)
Spor la citit 🙂
@Eugen: asa cum ii raspundeam si lui Stefan: depinde CE TE INTERESEZA intr-o poza. daca te intereseaza zonele umbrite, atunci e clar ca nu se aplica ce ziceam mai sus. eu m-am uitat mai mult la textura tesaturii (la detaliile mai luminate) din poza – si in cazul ala nu se aplica ce zici 🙂 …
@Zdeto: cam asta a fost idea: m-am jucat cu setari, sa vad si eu cu ochiul meu ce si cum… iar de pus online l-am pus ca sa-l impartasesc, nu sa ma dau descoperitorul americii 😉 ma bucur ca m-ai inteles perfect 🙂 🙂
@Stefan: multumesc 🙂
Normal ca depinde de ce vrei sa faci in imagine – in realitate nu va trebui sa alegi intre iso 100 si 1600 pentru a face o anumita fotografie. Mai degraba va trebui sa alegi intre iso 400 si 800, sau iso 800 si 1600 pentru o expunere corecta.
E foarte important sa intelegi si ce iti spune exponometrul aparatului in functie de ce ai in cadru.
Anyway, ce vroiam eu sa spun e ca un iso mic subexpus e mai rau decat un iso mare expus corect.
ps: personal ma intereseaza ca in orice fotografie sa am detalii atat in shadows cat si in highlights (adica o expunere cat se poate de corecta), ca apoi sa am o libertate mai mare de procesare.
De multe ori, daca nu sunt sigur de setarile mele, trag rapid o poza si ma uit la histograma. In functie de asta, mai reglez. Si tot asa… pana cand mi se pare ca histograma e ok si poza arata bine. Perfect nu cred ca am cum s-o nimeresc, dar asa cum a zis si Eugen, o expunere cat mai corecta iti lasa o libertate mai mare de post-procesare. Pacat ca noise-ul nu se vede in display-ul aparatului… 😛
Oameni buni… iar revin cu precizarea ca experimentul asta se refera la situatiile cu iluminare slaba si subiecte in miscare… Tot ce ziceti voi e foarte frumos, teoretic, atunci cand ai un trepied si pozezi pisica moarta… Dar cand esti intr-o camera seara si nu vrei sa abuzezi de blitz, cresterea ISO pana la nesimtire te ajuta mai putin decat subexpunerea, pentru simplul motiv ca prin subexpunere poti “ingheta” mult mai bine actiunea din camera (timp de expunere mai mic). Oricum, deja ma gandesc la o noua versiune a experimentului… 🙂