Un articol de-al lui Alex imi aduce aminte, frumos punctat, de niste dureri mai vechi de-ale mele. E vorba de incapatanarea cu care unii, fie din prostie, fie din lipsa de vocabular, fie din cabotinism, se incapatzaneaza sa stalceasca limba romana.

(nu, in afara de paranteza asta n-am sa sciu nimic despre fenomenul pruteanu)
(da, o sa preiau inevitabil si un pic din ce-a zis Alex)

1. Ar fi inainte de toate importurile ingalate de expresii din limba engleza:

– Face sens (makes sense) (top of the cream!)
– E ok/fain cu mine (it’s ok/fine with/by me) (la fel de raspandit, desi mi se pare cel mai cretin din toate)
– In alte stiri (in other news) – asta e pricless, n-o mai auzisem
– Fii un aducator! (be a go-getter)
– Fii un jucator de echipa! (be a team-player!) (huh? asta de fiecare data ma lasa perplex)
– Am sustinut o grea lovitura (we sustained a heavy hit) (self-explanatory)
etc.

Toate astea sut expresii aduse aici culmea, nu de englezi cu probleme la traducere, ci de expati romani, dornici sa epateze prin nivelul la care au ajuns sa fie asimilati de culturile adoptive. Vezi-doamne, atat de mult m-a marcat traitul dincolo incat nici dupa 5 ani de la intoarcerea in tara nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele supte la sanul mamei.

Faza e ca nu avem atat de multi expati. Avem in schimb turme intregi de imitatori dornici (mai mult sau mai putin constient) sa creeze in jurul lor acelasi gen de aura exotica.

2. Cealalta categorie de greseli este mult mai… bashtinoasa:

Vorbesc mai ales de trei dintre ele, care-mi tortureaza auzul zi de zi in Bucurestiul asta mare. Ce ma doare cel mai tare e ca le aud la niste oameni pe care ii pretuiesc mult, si de la care ma astept la macar un pic de atentie cand vorbesc…

– Decât (confundat cu “numai”, sau folosit fara siamezul lui, “nu”). Aud peste tot exprimari de genul “am vazut decat un film” (corect ar fi “nu am vazut decat un film” sau “am vazut doar/numai un film”). Si intreb: mai, tu esti de prin provincie? e un regionalism, greseala asta? Ca sa stiu daca te mai corectez sau daca o consider ca parte din exotismul tau lingvistic. Raspunsul nu e niciodata clar, tocmai pentru ca persoana in cauza comite greseala deci nu o percepe ca pe o greseala.
– “…mai imi…” (Nu mai imi amintesc, in loc de Nu imi mai amintesc, de pilda). Asta am cautat-o si prin gramatici, si n-am gasit mare lucru care sa-mi confirme sau sa-mi infirme banuielile. Pur si simplu mi se pare mult mai ne-educata si deranjanta la auz prima varianta (mai imi)
– dintr-ashtia (dezacord specific luncii Dunarii, de genul “am mancat o capshuna dintr-ashtia/dintr-ashtilea coapte). La inceput am crezut ca Bucurestiul e plin, pur si simplu, de olteni. Dar nu e asa. Pur si simplu fie lumea e comoda fie vrea sa para interesanta, chiar nu-mi dau seama de la ce ni se trage.

Da, stiu, sunt subtilitati, dar faza e ca eu am fost crescut intr-un mod care a avut ca rezultat zgarierea timpanului cand aud faze de-astea. Ador un limbaj colorat, viu, plin de greseli intentionate (poate o sa scriu odata un pic si despre aculturatia inversa), imi place o “greseala” atunci cand stiu ca ea a fost comisa intentionat. Nu-s nici pe departe un purist, ba mai mult, am hau-rile mele in cultura, si cu toate astea uite ca ma dor zilnic timpanele cand aud asa ceva.

Aberez? (Alex o sa spuna ca “nu”, dar eu va intreb pe restul…)