Ce ignora multa trupa care-si umple gura cu buzz-words ca sa para ca shtie engleza, e ca una din principalele TREBURI MARI pe care le-a adus web2.0 este PERSONALIZAREA. Trecerea dincolo de “Welcome to my home page – About me – My photos – Contact”. Aparitia INDIVIDULUI, ca opus NORMEI. Aparitia VOCII, ca opusa CORULUI.

Ce e paradoxal la fenomenul blogging-ului este ca, devenind atat de popular ca forma de exprimare, a devenit in acelasi timp un fenomen GREGAR-DE-TURMA-LA-GRAMADA (na, uite-un dublu pleonasm, monsherule!). Pana si eu am subscris la el, doar ca sa nu raman in urma. Ca intre timp i-am gasit si-o utilitate, e shpaga mea.

Si mai paradoxal e ca, desi initial era adresat individului, persoanei, BLOG-ul a fost “furat” de firme mici si mari, ca instrument de marketing, preferabil cat mai viral. Ca sursa de vizitatori. Ia orice nume mare din bloggingul romanesc sau de-aiurea, s-o sa vezi ca are in spate o firma, o afacere, un CEVA DE VANDUT.

N-o sa fiu ipocrit, recunosc ca si eu sper sa-mi foloseasca SI la asta. Dar, spre deosebire de unele cazuri deja hilar-triste, inca nu m-am luat in gura cu restul trupei pe teme de genul “ba eu am mai multi unici” etc. Inca nu m-am subjugat ideei. Inca nu sunt un BLOGSESSIVE. Vorba soacra-mei “daca ma vedeti c-ajung asa, sa-mi dati Shoricioaica, mama…” [btw de “shoricioaica” – o fi inscrisa la OSIM? ]

Ce-mi place totusi la treaba cu blogosfera (de ce nu blogocubul?!?) este potentialul de networking pe care-l aduce cu ea. Posibilitatile de a cunoaste trupa noua. Or eu la capitolul “networking” cam tot sufar in ultima vreme, de cand nu mai vad decat un ecran de laptop in fatza ocelilor, toata ziua. Mi-e dor sa mai vad lume. Chiar si lume noua. Taaare-s curios dac-oi putea sa fructific ceva din treaba asta… Ar fi frumos.

… vad ca ma cam ia BLOGOREEA pe dinainte, o fi de la ora cretina la care scriu. mai bine ma opresc aici.

Daca simti c-am aberat, da-mi peste bot, dar fa-o inteligent. Daca-mi dai dreptate, ma bucur. Mai pofteste…