La Circ …
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Si …
Acrobatul nu s-a mai sculat …Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat …
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat …
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat …
A murit o fiintza umana. Lucru sfasietor pentru cei ramasi in urma ei. Condoleantze. Aici ar trebui sa se incheie subiectul, daca nu din buna-crestere, macar din respect pentru durerea lor. Dar nu, romanul trebuie sa inghita gargantuelean orice rahat caramelizat care i se baga pe gat.
CAND AM TRECUT ASA DE USOR DE LA “IN ROMANIA NIMENI NU MAI MUNCESTE DAR TOTI VOR SALARII EUROPENE” LA “IN ROMANIA SE MUNCESTE PANA LA EPUIZARE“???
HELLO???
Pana mai deunazi ne dadeam cu totii cu capul de pereti, ca nu mai are cine sa munceasca in tara asta, ca au plecat toti la capshuni sau la oxford, ca ramanem o tara de pensionari si de copii ingalatzi in lene. Pana mai deunazi lipsa fortei de munca bine calificate era la ordinea zilei. Cohorte de domenii de activitate si de servicii se scumpesc spiralant si mirobolant pentru ca totul se “autsurseaza” (se trece prin 7 maini, si prin tot atatea comisioane). De ce? Poi e simplu: pentru ca nu are cine munci in tzara asta. Asta era realitatea cruda pana mai deunazi.
De ieri realitatea asta s-a intors la 180*: trebuie sa tragem semnale de alarma gregar-revolutionare, sa nu mai muncim atat ca spartii, ca uite, cadem pe capete de la atata munca.
AM RAMAS SINGURUL CARE VEDE RIDICOLUL FORTAT AL FAZEI??? Nu e pacat de durerea oamenilor alora, sa le transformam durerea in circ national? Si inca pe o tema care, intr-o tara normala, ar fi subiect de bancul anului!! (“in Romania se moare de la munca! hahahaha”) Si totul pornind de la prezumtzia zemos-scandalagioaica a unui medic legist pus pe celebritate la minut si de la spalatul pontic pe maini al colegilor. Fara o analiza, fara un argument.
De comportamentul mass-media de zilele astea ce sa mai zic… Gregar – de – turma – la – gramada… La noi stirile nu se mai verifica, orice material de tabloid capata putere de shtire doar pentru ca e printat? trec peste felul in care de multe ori aud aceeasi stire repetata la nesfarsit cu aceleasi erori gramaticale. Oameni de presa, voi mai filtrati ceva din ce dati in unda? Sau indolentza v-a astupat si ultimul por de profesionalism?
IN TZARA LENEI SE MOARE DE MUNCA!! Daca eram in Japonia, asta nici macar nu mai era shtire. Acolo, intr-adevar, overworkingul e o problema. La noi? HA! Stirea asta a avut atata ecou TOCMAI pentru ca Romania e chiar ULTIMA tara in care te astepti ca cineva sa moara de la prea multa munca. DA, din perspectiva asta, e mega-shtire. E ca si cum ai zice “un tzigan s-a autodenuntzat, in Germania”. Genul asta de ridicol face tabloidele. Si despre exact genul asta de ridicol vorbim si in cazul asta. Repet, pacat de suferinta oamenilor ramasi s-o planga pe Raluca, ajunsi numar de circ mediatic…
Mda, daca stai stramb si judeci drept, munca ucide. Pe cine nu se fereste suficient de ea. Cam asta e mesajul zilelor pe care le traim. Dar e un mesaj nou? Mai sa fie, mie mi se pare ca de la repolutie incoace nu prea am invatzat un cuvant simplu: harnicia. Daca in firma unde lucra saraca fata munceau mai multi, poate ea nu mai avea atatea de facut, si nu se mai stingea in floarea varstei.
Titlul stirii nu ar fi trebuit sa fie “Raluca a murit din prea multa munca” ci “Pe Raluca au ucis-o lenea si indiferenta colegilor sai“.
Tragem semnale de alarma? Pentru cine? Batranii aveau o vorba pentru ce se intampla zilele astea: “BATE TOBA PENTRU SURD!”.
TARE as vrea sa ma insel si, din toata campania asta, cine are urechi de auzit, sa auda. Dar nu vad minunea asta…
[ cauta pe google Raluca+epuizare si vezi de ce se moare de fapt in romania… ]
Later edit: am gasit, in sfarsit, inca o minte ceva mai sanatoasa, care are curajul sa demitizeze un pic toata povestea asta:
Pe cat de cumplit suna, cred ca Raluca este principala vinovata in acest caz. Iar prietenii, sefii sau colegii ei au vina morala de a nu fi observat nimic, sau a nu fi facut nimic, dar asta e tot.
Viata ne apartine, si facem ce vrem cu ea. Raluca, din pacate, a luat o decizie care nu a fost cea buna. Dar macar sa invatam si noi ceilalti ceva din aceasta tragedie….
Man, din pacate cred ca ai prea multa dreptate:
“Daca in firma unde lucra saraca fata munceau mai multi, poate ea nu mai avea atatea de facut, si nu se mai stingea in floarea varstei.”
…”cauta pe google Raluca epuizare si vezi de ce se moare de fapt in romani” – adevarul asta este: din 10 romani, 11 sunt epuizati de lene, alti 10 de prea multe fitze, iar restul (nu) muncesc (?!)
Mai sunt si exceptii, asa ca noi :o))
Munca in exces ucide cel mai usor parte psihica a unui om, creeaza deprinderi si o rutina care in timp anihilieaza vointa si puterea de lupta a unui om.
ne inregimentam ca niste furnicutze, albunite, insectuese sub papcul multinationalei…. tu chiar nu vezi noua societate sub care intram sau ai postat sa nu fii chiar in tredul blogosferei ?
Dorel din Coniacul Unirea sau Raluca – aceeasi categorie – ignoranti, iresponsabili cu viata lor – fete ale aceleasi monede numite lipsa de viziune, comoditate de a urma poteci trasate de altii pentru tine
Eugen: lume noua! bine-ai venit pe-aici 🙂 Sa stii c-au inceput sa se mai dezmeticeasca oamenii din punch-ul asta de imagine, ceea ce e de bine
Nenea cu Demascarea: vad ca tot n-o lasi mai moale cu scenarita! vezi ca face foarte rau la psihic, e cam ca sindromul zilei polare: plin de energie, pana pici lat. Treaba cu furnicutzele vad ca te-a marcat. Nu tge impiedica NIMENI sa te de-regimentezi… Cat despre motivul pentru care am scris articolul asta: am facut-o pentru ca am crezut-o, nu din vre-o fronda, ceva. Cat despre inconstienta Ralucai – un pic de acord, dar hai sa n-o coboram chiar pana la “dorele…”
Raluca e un Dorel pe invers…
De acord cu pretenul nostru: munca e pt masini si pt prosti; diferenta o fac cei care o fac din pasiune (asa s-a inventat inclusiv pc-ul cu ajutorul caruia ti-ai spus si matale pasul); da sa nu mai vorbesc despre curent, ce sa mai zic despre minunatul procesor care zumzaie ca o albinutza sub carcasa asta, manca-o-ar tata pe ea;
pretene, munca e ca cetitul: cui ii place citeste, cui nu, trage pe dreapta
mai exista o a 3-a varianta, tocilarii; astia o dau mereu din ce-au citit din altii ca din ei nu prea au ce 😉
sa fiti iubiti (cat mai sunteti in viata, ca dupa, or sa vi se faca necrologuri de bloguri)
Nenea cu Demascarea: da, aici ai dreptate. daca asta ai vrut sa zici si prima oara, inseamna ca nu te-am inteles eu bine
Eugen: mai dragule, exista munca (aia din pasiune, de care zici al’de tãlicã) si exista efort/labour/travaliu. ptiu, ce limba saraca avem! Ideea postului era ca nu munca a ucis-o pe biata fata, ci doi alti factori (imho): nepasarea celor din jur, si ambitia oarba
Nu prea pot fi de acord cu ideea de a atribui cuiva o vina (cei din jur, societatea, statul, Alah, etc) pt ceva ce faci din proprie initiativa;
Pot fi de acord cu ideea ca in Romania inca nu s-a ajuns sa se moara din (prea multa) munca; mai sunt si exceptii, dar sa nu generalizam
e drept, sunt firme in care se mai fac ore suplimentare; sunt firme in care oamenii raman sa lucreze peste program poate si pt ca (de dragul mai multor $$$) s-au inhamat la mai mult decat pot (sau se pricep); si atunci nu pot compensa acest lucru decat cu efort suplimentar (care-i costa, evident)
exemplul cu dorel nu stiu daca e cel mai potrivit, dar merge: 1 cu sapa si ceilalti cu mapa (sau cu unirea, in cazul lor)
chestiunea fundamentala este sa-ti cunosti propriile limite si sa stii cand esti overloaded, ca altfel esti rapus de buffer overflow si dai in access violation urmat de un bsod
nu am mai auzit de un asemenea caz pana azi, motiv pentru care tind sa cred ca desi real, este doar o exceptie (de la regula cu dorel)
Eugen, e clar un caz izolat, o exceptie. Si eu am trecut prin chestii care ma depaseau… Din unele am invatat chestii noi, din altele am invatat cum sa ma organizez mai bine, iar din altele am invatat care-mi sunt limitele (chiar azi am refuzat un task pe care acum juma de an as fi fost nebun sa-l accept – acum sunt mai realist)
Si mai stiu o chestie: ca eu, cel putin, cand dau in overload, chiar incep sa merg cum zici tu, cu buffer overflow si access violation – eu vreau 200% dar imi scade randamentul sub 10% cand incerc sa fortez anumite limite. Asa ca macar am invatat ca, atunci cand ma simt overclocked, sa abortez procese si sa chill down. (iti place ce usor mimez registrul tau de vocabular? 😀 )
hahahahaha atunci cand ma simt overclocked, sa abortez procese si sa chill down misto…
Tovarasu’ Stahanov cititi urmatoarele :
Se deschide o tema aproape neabordata in media. De 17 ani, in spatele frazelor “romanii nu muncesc†si “in Romania nu se pot face afaceriâ€, pe aceasta piata hulita si cu acesti oameni desconsiderati s-au facut unele dintre cele mai mari margini de profit din intreaga lume! Daca ne uitam doar in media, vom descoperi ca in companii care pot face comparatii cu produse similare ce le detin in alte tari, recordmanii marjei de profit provin din Romania! Si acest lucru se intimpla in foarte multe domenii! Ceea ce e bine, insa tradeaza si altceva.
In media, publicitate, consultanta, audit, IT, industrii performante, constructii, comunicatii, resurse umane, FMCG, in sistemul bancar, in serviciile financiare si pe multe alte piete, in Romania se munceste extenuant, fara program. O intreaga generatie a devenit sclava de lux a unor culturi corporatiste care in Romania isi ignora propriile reguli de HR.
Acesti oameni intre 30 si 45 de ani, generatia “baby boomer†a Romaniei, care isi petrec o mare parte din viata in cubiculumuri din cladirile care au inceput sa domine cerul si perferiile oraselor, sint instruiti, valorosi si competenti. Ei au reusit sa schimbe Romania, dar nu izbutesc sa-si modifice raportul intre viata profesionala si cea privata.
mai mult aici :
http://www.tolo.ro/2007/04/25/raluca-articole-tulburatoare/
Stateam sa ma intreb: dar pana la urma de ce ajung unii pana intr-acolo incat sa munceasca peste program, chiar si pana la epuizare? Sunt ei atleti prin excelenta, vor ei sa-si doboare propriu record (ca pretenu’ Stahanov), sau de cele mai multe ori vor doar sa-si depaseasca conditia sociala intrand intr-o competitie inegala in raport cu potentialul lor?
– daca un alpinist ia in piept Everestul si in una din ascensiunile sale moare, in afara de o stire la ora 5 nu o sa vezi nicaieri nici o reactie
– daca un cascador moare ars de viu intr-un accident in timpul filmarilor, “…doar era cascador, stia ce riscuri isi asuma, nu?”
– daca un sofer neexperimentat care a primit cadou o limuzina cu 500cp moare intr-un cumplit accident sub rotile unui TIR, n-ai sa vezi o explozie de stiri in media sau blogs
In viata fiecare face proprile sale alegeri, nici decum o multinationala, nicidecum un angajator; daca stim ca nu putem, tragem pe dreapta;altfel ne asumam riscul unui alpinist, cascador sau sofer teribilist.
Parerea mea, zise funakoshi 😉
ps: mai scuzati si voi greshalile de ortografie, ca doara sunt si eu un mic workahoolic si nu mai vad bine tastele de la atata munca 😉
aaa pot sa te contrazic? marginile de profit respective nu s-au facut prin munca, dragul meu, ci datorita impotentei intelectuale a maselor, care chiar si acum, la (deja) 4 luni de la integrare, inca sunt dispuse sa plateasca dublu fata de cat platesc alti europeni.
Alte “calitati” fenomenale ale romanilor a permis marginile de care vorbesti tu: imbecilitatea, prostia, lipsa de discernamant a masei de cumparatori, si in prea putine cazuri munca. Pentru acele putine cazuri – jos cu palaria! – dar ele sunt exceptia la regula, nu regula…
E tulburator ce s-a intamplat, dar evident ca dupa asa ceva apar tot felul de specialisti care isi dau cu parerea, de salariati chiunuiti care nu stiu cum sa rupa usa firmei mai repede la ora 17 sau de patroni care se cred Dumnezeu si care fiecare isi urlau punctul de vedere.
E o drama, pacat de o viata tanara curmata prea repede si atat….
eu cred ca in articolul meu am fost cat se poate de obiectiva si corecta: lucrurile se intampla cum se intampla. suntem o societate dezechilibrata si e un rezultat normal. la naiba.
mircea: exact…
mj: repet, nu intamplarea m-a necajit, ci reactia oarba a media…
eu n-am de gand sa scriu despre asta. uite scriu aici la tine pentru ca e prima reactie normala care o vad. fata si-a facut-o cu mana ei, oricare ar fi fost motivele pentru care a lucrat prea mult. mie mi se pare ca reactia asta din mass-media e o chestie normala, pentru ca romanu stie cel mai bine sa se planga… prea putini bani, prea mult stres, prea putin timp liber prea mult cacat, ca deja m-am saturat.
si apropo, fazele cu “mai sunt 10 care asteapta la usa sa-i angajez” e un text de cacat folosit de toti dobitocii de la HR sau conducere sau whatever, ca sa te puna cu botu` pe labe si sa scape de tine. daca erau aia 10 care asteptau la usa si tu chiar nu-ti vedeai de treaba, atunci conducerea era idioata daca nu te schimba deja.
am lucrat aproape un an intr-unj mediu in care in fiecare zi auzeam chestia asta. si da, mi-a fost frica pentru ca era primu` meu loc de munca, si aveam rate la un telefon (eh, prostia mea) si inghetzam cand auzeam “20 stau la usa pentru angajare”. si uite ca in ziua in care picatura a dat afara apa din pahar si am zpus ca-mi bag picioarele si plec, s-a daramat totul acolo. pentru ca asa bine stiau sa-si tina oamenii care stiau ce fac incat nici pana in ziua de azi (si au trecut 2 ani de cand am plecat) nu si-au revenit. s-au mutat de vreo 2 ori, si din centrul orasului au ajuns la periferie. si nu pentru ca am plecat eu, ci pentru ca atunci cand m-au angajat pe mine plecase un tip care era as in ceea ce se intampla acolo. si el lucra 10 – 12 ore pe zi asa ca nu ma mir ca a plecat. eu am reusit sa fac poate mai mult de jumatate cat facea el, si totusi nu aveam experientza lui. dar m-am trezit mai repede.
imi cer scuze pentru limbajul mai “din topor” dar cred ca revin la un post de-al tau mai vechi.. unde pana mea emigram?.. cacat.
eof.
Eu nu inteleg mai oameni buni cum a murit fata aia stand la comp? Daca dadea la sapa sau alerga mai intelegeam da’ asa? Nu pot sa cred ca se moare din cauza stresului stand pe scaun.
Ma gandesc mai degraba ca de vina sunt multe cafele si tigari, lipsa oricarui exercitiu fizic si o alimentatie complet nesanatoasa – fast food and shit mancate la birou cand e panica. S-ar putea sa aberez dar e singura explicatie pe care o gasesc.
1. tipa avea probleme cu glanda tiroida.
2. cand vomiti sange eu cred ca deja e un semnal de alarma pentru tine ca sa te opresti, caci ceva clar nu e in regula
3. stresu` trebe sa stii sa treci peste el, te omoara psihic, si ai nevoie de pauza pentru clatirea creierului. pana mea, am trecut si eu prin saptamani in care vroiam sa aive ziua 30 de ore doar ca sa pot dormi si eu vreo 6, si asta poate avea un efect foarte nasol. deci iar, te opresti.
4. tipa avea sub 40 de kilograme cand a fost gasita. la asa o subnutritie eu ma mir ca reusea sa gandeasca clar. dupa 9 ore de stat la birou, uneori si cel mai simplu lucru imi ia 5 minute in plus sa-l fac.
daca ai trecut vreodata prin 2 saptamani de genu asta: 14 examene in 10 zile, 8 – 10 ore la munca, daca nu le iei pe toate nu intrii in licentza, saptamani in care dai examen, mergi la lucru, ajungi seara acasa, mananci, invetzi pana pe la 4 – 6 dimineatza, dormi 2 ore sau deloc, bei un redbull si o iei de la capat, si dupa cele 2 saptamani reusesti sa atipesti pe balustrada urcand scarile la bloc, atunci poti sa spui ca intelegi cum se poate muri din asa ceva. am dormit 36 de ore in week-endul de dupa licenta.
Bogdan cred ca esti dus frate… inseamna ca TU nu ai muncit 10~14 ore pe zi alert timp de cativa ani FARA OPRIRE uneori si in weekend – tine minte… ca pana mea, ai un deadline si tragi tare 2 saptamani si apoi te duci la munte sau la mare nu se pune…
adrian, bogdan: am mai spus-o/scris-o in multe locuri… ucenicia mea in ale graficii pe calculator au insemnat vreo 3-4 luni de munca voluntara in redactia unui saptamanal de provincie. Programul de lucru, dupa cum urmeaza:
Luni-Marti-Miercuri-Joi-Vineri – de la 6-30 dimineatza la 23:30 noaptea
Marti & Joi – discoteca pana la 3-4 dimineatza
Sambata-Duminica – pauza
Deci, retineti: 17 ore de munca pe zi, 5 zile pe saptamana.
Dupa 3-4 luni, intr-o sambata, in loc sa ma trezesc si eu, ca omul normal, pe la 11, m-am trezit seara – dupa o “shedintza” de somn de 18:30 ore. Alertat, mi-am sunat sora-medic care m-a avertizat ca primele semne ale hepatitei cronice (cea provocata de stress) sunt hipoglicemia si somnul necontrolat. Concluzia mea? FUCK’EM ALL, eu tin la viatza mea. Punct. Back to school. Mi-am testat limitele, am vazut care erau, si m-am potolit. Repet, asta FARA BANI – eram extaziat ca ma lasau sa fur meseria de la ei…
Bogdan: stressul exista, nu e doar o gogoritza. Nu trebuie musai sa tragi la sapa ca sa obosesti. Pe mine, de pilda, o zi nemuncita/fara spor ma oboseste de o mie de ori mai mult decat o zi muncita cu spor si satisfactie