(Stiu, e posibil ca ce-am descoperit eu abia acum sa fie pentru altii o solutie clasica si invechita, dar pe mine m-a amuzat atat idea cat si usurinta cu care si-a facut treaba)

Cine foloseste filtre de polarizare stie ca acestea au o “inele”: unul cu filet, care se fixeaza pe obiectiv, si unul cu zimti pe margine, care se roteste liber (asta e si idea, la fiiltrul de polarizare: sa-l poti roti usor ca sa-ti afli unghiul potrivit pentru ce ai de fotografiat). Problema mea (de care m-am lovit deja de cateva ori pana sa-mi vina idea asta) era ca, uneori, acel afurisit de filet se strange prea tare pe obiectiv, devenind aproape imposibil de scos, mai ales datorita inelului cu zimti, mai mare, si care preia toata forta de desurubare. FRUSTRANT. Asa ca, pentru mine, solutia e de-acum simpla: sa am mereu in cutiuta filtrului un… banal elastic de borcan. De ce? poi cand mai patesc asta (cand mi se mai intepeneste filtrul pe obiectiv), pun elasticul pe banda cu filet, si-n felul asta obtin toata aderenta de care aveam nevoie ca sa-l desurubez.

Inainte transpiram 2 kile de apa cand pateam asta – acum, cu elasticul pus, am desfacut filtrul in 2 timpi si 3 miscari, fara nici un efort. M-am gandit sa mai zic si la altii, cine stie cui mai foloseste… 🙂