Vorbeam ceva mai devreme cu Andrei despre ideea de “story of a life“, despre ce-ar avea un om de povestit despre viatza lui. Si m-a traznit idea ca mie unul mi s-ar parea uneori mai interesant de aflat ce-si propune un om de la viatza, decat ce-a realizat sau nu pana atunci. Andrei mi-a povestit despre un caz (beletristic) al unui tip care si-a scris propriul necrolog in tinerete si care si-a condus viatza in asa fel incat, la moartea sa, necrologul respectiv sa fie inca valabil. Cu alte cuvinte, un om care si-a facut din propriul necrolog un mission-statement.

in ideea asta, tu ce necrolog ti-ai scrie?

al meu (eu fiind o veshnica balantza) ar fi permanent in rescriere… dar cred ca, pe scurt, ar suna cam asa:

A iubit si a urat, si bine si rau, vesnic indecis. Hotarasca-se odata si Odihneasca-se in pace!

Evident, pare mai mult o autoironie demna de Capalna Sapantza decat un necrolog – dar e sincer si deschis. Astept versiunile voastre mult mai reusite 🙂