Despre coclauri, fotografie si alte aiureli

homo sapiens anglofonus / analfabeticus

Un articol de-al lui Alex imi aduce aminte, frumos punctat, de niste dureri mai vechi de-ale mele. E vorba de incapatanarea cu care unii, fie din prostie, fie din lipsa de vocabular, fie din cabotinism, se incapatzaneaza sa stalceasca limba romana.

(nu, in afara de paranteza asta n-am sa sciu nimic despre fenomenul pruteanu)
(da, o sa preiau inevitabil si un pic din ce-a zis Alex)

1. Ar fi inainte de toate importurile ingalate de expresii din limba engleza:

– Face sens (makes sense) (top of the cream!)
– E ok/fain cu mine (it’s ok/fine with/by me) (la fel de raspandit, desi mi se pare cel mai cretin din toate)
– In alte stiri (in other news) – asta e pricless, n-o mai auzisem
– Fii un aducator! (be a go-getter)
– Fii un jucator de echipa! (be a team-player!) (huh? asta de fiecare data ma lasa perplex)
– Am sustinut o grea lovitura (we sustained a heavy hit) (self-explanatory)
etc.

Toate astea sut expresii aduse aici culmea, nu de englezi cu probleme la traducere, ci de expati romani, dornici sa epateze prin nivelul la care au ajuns sa fie asimilati de culturile adoptive. Vezi-doamne, atat de mult m-a marcat traitul dincolo incat nici dupa 5 ani de la intoarcerea in tara nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele supte la sanul mamei.

Faza e ca nu avem atat de multi expati. Avem in schimb turme intregi de imitatori dornici (mai mult sau mai putin constient) sa creeze in jurul lor acelasi gen de aura exotica.

2. Cealalta categorie de greseli este mult mai… bashtinoasa:

Vorbesc mai ales de trei dintre ele, care-mi tortureaza auzul zi de zi in Bucurestiul asta mare. Ce ma doare cel mai tare e ca le aud la niste oameni pe care ii pretuiesc mult, si de la care ma astept la macar un pic de atentie cand vorbesc…

– Decât (confundat cu “numai”, sau folosit fara siamezul lui, “nu”). Aud peste tot exprimari de genul “am vazut decat un film” (corect ar fi “nu am vazut decat un film” sau “am vazut doar/numai un film”). Si intreb: mai, tu esti de prin provincie? e un regionalism, greseala asta? Ca sa stiu daca te mai corectez sau daca o consider ca parte din exotismul tau lingvistic. Raspunsul nu e niciodata clar, tocmai pentru ca persoana in cauza comite greseala deci nu o percepe ca pe o greseala.
– “…mai imi…” (Nu mai imi amintesc, in loc de Nu imi mai amintesc, de pilda). Asta am cautat-o si prin gramatici, si n-am gasit mare lucru care sa-mi confirme sau sa-mi infirme banuielile. Pur si simplu mi se pare mult mai ne-educata si deranjanta la auz prima varianta (mai imi)
– dintr-ashtia (dezacord specific luncii Dunarii, de genul “am mancat o capshuna dintr-ashtia/dintr-ashtilea coapte). La inceput am crezut ca Bucurestiul e plin, pur si simplu, de olteni. Dar nu e asa. Pur si simplu fie lumea e comoda fie vrea sa para interesanta, chiar nu-mi dau seama de la ce ni se trage.

Da, stiu, sunt subtilitati, dar faza e ca eu am fost crescut intr-un mod care a avut ca rezultat zgarierea timpanului cand aud faze de-astea. Ador un limbaj colorat, viu, plin de greseli intentionate (poate o sa scriu odata un pic si despre aculturatia inversa), imi place o “greseala” atunci cand stiu ca ea a fost comisa intentionat. Nu-s nici pe departe un purist, ba mai mult, am hau-rile mele in cultura, si cu toate astea uite ca ma dor zilnic timpanele cand aud asa ceva.

Aberez? (Alex o sa spuna ca “nu”, dar eu va intreb pe restul…)

(nu) ne-am vazut la lansarea CS3

Mda, m-am intosc ceva mai devreme de la mega-lansarea Adobe CS3 in Romania, la Romexpo. Cautand sala impreuna cu Rich, am vazut un tip fugind de mama focului, ca scapat din ghearele mortii. L-am intrebat de lansare – ne-a raspuns, livid la fatza, unde este sala cu pricina, comentandu-ne “eu n-am mai rezistat, m-a doborat Hasegan!”. Deja amuzati, am ajuns la fatza locului, unde ma asteptam sa vad un mega-event, pe masura gigantului software. Asta era pe la 12, ca n-am reusit sa ajungem mai devreme.

Cand colo, ce sa vezi:
– oameni de la catering strangand deja mesele desi mai erau vreo 2 ore de “event” (un fel de “gata, hai, mai stati mult? – oare pe-afara se practica genul asta de grosolanii??)
– cateva fetze mai “occidentale” (banui ca erau shpikerii de la Adobe care-au cuvantat de dimineatza)
– si, marele event: o sala ticsita de (presumably) designeri, intr-o stare catatonica, complet doboratzi de monotonia ucigasha a d-lui Hasegan care, de la un pupitru aproape invizibil, mormaia saracul (peltic – sau sonorizare de cacao) scripturile de prezentare pe care a fost pus sa le mormaie (am inteles de la unul din organizatori ca asa functioneaza treaba: speakerului i se da o suita de scenarii, excesiv de stufoase, pe care el trebuie sa le acopere ca prezentare, punct cu punct)

27042007480_5001.jpg

Asta au inteles romanashii nostri dintr-un event care ar fi trebuit sa fie fulminant: o prezentare plicticoasa pana la isterie a unor features pe care 99% din cei prezenti acolo deja le stiau pe de rost.

Ziceam c-am ajuns acolo pe la 12, si-am stat cam o ora. In program scria ca in intervalul respectiv era programat un mic public-jam – interactiune cu sala, intrebari, critici, ma rog, viatza, domnule, viatza, nu chestii supte din deget! Cum s-a manifestat asta? Repet, ca pe vremea lui ceashca: cu un public complet doborat moraliceste de monotonia unui discurs care era orice numai interactiv nu.

Fireste, mi-am pus intrebarea: de ce stau toti oamenii astia gata sa atipeasca, de ce nu misca nimeni un deget sa rupa monotonia, ce asteapta? Raspunsul pe care mi l-am dat singur a fost unul deprimant: se astepta, de fapt, la coada la pomana cereasca – decernarea celor 3 pachete promise de organizatori. Din ce-am inteles, castigarea unui pachet era conditionata de prezentza in sala la momentul tombolei. Ei, cine sa rateze SINGURUL moment interesant al lansarii? Cine sa rateze mega-shansa de-a economisi miile de EUR? Nimeni, evident… Asa ca au stati dragii mei de colegi si-au inghitzit la plictis pe paine pana li s-a acrit.

Noroc cu Rich care s-a prins ca la Baneasa se dadeau avioanele cu burta-n sus, asa ca, in doua randuri, am iesit de la conferintza sa vedem si ceva interesant pe ziua de azi: eurofighterul-vedeta, care ne-a aratat burtica lui argintie prin jurul antenei de pe casa scanteii (rich, astept pozele :))

Dupa care, cand am intrat iar in monotonia aia exasperanta, am mai tras cateva poze la repezeala si am decis scurt ca nu vrem sa continuam sharada asta de-a astepta pomana tombolei, si-am intins-o.

27042007482_500.jpg

Acum, de curiozitate, m-am uitat pe site-ul evenimentului. Evident ca, in timp ce la NY lansarea se transmite live, in Romania nici macar castigatorii n-au fost publicati inca, dupa mai bine de 2 ore de la incheierea evenimentului. Cred ca cei de la Adobe si-au zis saracii, dupa fiasco-ul asta: “mai bine mai asteptam inca 18 ani pana sa venim la astia… astia inca dorm pe ei, ce pisici sa le vindem??” Cum naiba mai rezista Romexpo cu stilul asta comunist de-a organiza evenimente, sincer nu stiu…

Noah, asta fuse. Scurt si plicticos. Care-ati mai fost pe-acolo, cu ce impresii v-ati intors? Cine-au fost cei 3 norocosi? Cum vi s-a parut “mega-eventul”?