(Pentru cine se bate deja pe burta cu CSS-ul, acest prim articol este bun de sarit. Nu zic nimic nou aici. Fac doar o mica introducere pentru cei care inca nu au avut onoarea de-a se bate pe burta cu dansul.)
De ceva ani buni web-ul s-a mai imbogatit cu o bijuterie de tehnologie: CSS (Cascading Style Sheets).
Pe Romaneste, CSS-ul este varianta pentru Web a Stilurilor pre-definite din batranul Word (chestiile alea ciudate pe care nu le-ai folosit niciodata: Normal, Paragraph, Heading etc.). Totally useless in Word.
De ce e bun CSS-ul pe web, atunci? Pentru ca toti parametrii de design ai unui site pot fi scrisi intr-un fisier CSS extern, incarcabil apoi din cache-ul browserului. Iar mai apoi, modificand un parametru in acel fisier css extern, modificarea se propaga in tot site-ul. Folosit corect, te ajuta sa eviti sa mai modifici un site pagina cu pagina, atunci cand clientul vine cu idei de genul “vreau si eu fontul un pic mai mic, daca se poate”.
Daca suna prea frumos ca sa fie adevarat, atunci asa si e. Ce e rau la CSS? Rau e ca fiecare browser s-a dus la alta scoala, fiecare “citeste” aceleasi reguli CSS in mod diferit. Daca nu esti atent, te poti foarte usor trezi cu un site splendid intr-un browser si varza cu carne in altul.
De-asta o sa incerc sa deschid aici o serie de mici articole / tutoriale / tips-tricks care sa te ajute sa intelegi mai bine si sa te descurci mai usor prin hatisul de reguli exceptii si hackuri CSS. Stay tuned!
